Omul, de obicei, cand spune ca pielea omului nu pretuieste doua parale, se gandeste la pielea altuia. - Zaharia Stancu, Jocul cu moartea.
Simtii, cu spaima, ca-mi bea inima...
Imi cauta gura si cand mi-o gasi mi-o prinse intreaga intre buzele ei carnoase.
Ardea in intuneric ca o flacara neagra.
Ma mangaie peste tot cu maini moi, de catifea.
Ea insa nu e buna nici pentru o pereche de manusi...
Si macar de-ar fi buna la ceva pielea omului.
Pana la urma fiecare om isi pierde undeva pielea.
O nadejde zadarnica.
Si nu si-ar da-o nici pe-un car de aur.
Propria lui piele i se pare foarte scumpa.
Omul, de obicei, cand spune ca pielea omului nu pretuieste doua parale, se gandeste la pielea altuia