Jurnalul de la Paltinis. - Constantin Noica, Jurnal de idei.
Sau poate legat numai de departele meu...
Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit.
O grabesc chiar. - Constantin Noica, Jurnal de idei Asist cu bucurie la despartirea lui Gabriel de mine.
Acesta e raportul.
Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang.
In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el.
A face cultura e a sta intr-un picior.
Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. - Constantin Noica Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. - Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982 O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.
Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra...
De despartit poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile.
Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna.
Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc.
Editie aniversara 30 de ani Mult iubite Domnule Noica, Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra.
Un model paideic in cultura umanista Editie de lux.
Jurnalul de la Paltinis
