In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf.
Se stinge la 30 martie 1989..
Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii.
Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate.
In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii.
Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc.
Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud.
In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica.
Refuza sa colaboreze cu noul regim.
Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale.
Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale.
In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaisme si Illusions et réalités juives.
Isi ia doctoratul in Drept in 1936.
In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor.
Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept.
Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”.
Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912.
Nu in ultimul rind, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite ...” ( George Ardeleanu ) N.
In al doilea rind, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile.
Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii.
Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversind» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. „ Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rind, o alta ordonare a blocurilor textuale.
Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.
Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca.
Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul.
Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu.
Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989.
Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).
Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii.
In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf
