”Despre Maru se știa că a fost un bun cunoscător al tainelor timpului primordial. În timp ce mă delectam cu această imagine, am început să sesizez în urechi câteva pocnituri și mici.
Privirea mi-a alunecat pe sub scaunul lui și am văzut planeta noastră în toată splendoarea ei.
Prin comparație, curiozitatea lui era complet satisfăcută, având în vedere numărul călătoriilor de acest gen la care participase.
Spre stânga îl vedeam pe Aphu, care medita acum. În fața mea, pereții camerei au devenit translucizi și am început să văd spațiul cosmic ca și cum eram în mijlocul lui, admirându-i profunzimea.
O rază de lumină a apărut în jurul meu, crescând lent în intensitate până când m-a cuprins cu totul. În momentul următor am avut parte de o surpriză ce mi-a taiat respi- rația.
Cu toate că mă simțeam cuprins de o toropeală plăcută, atenția mea creștea cu fiecare secundă.
Pe măsură ce mă relaxam, am văzut cum din dreptul picioarelor și al mâinilor începu să se ridice un nor alb–gălbui stră- lucitor, învăluindu-mi lent întregul corp.
Fără ezitare, m-am așezat și, cu toate că pluteam cam la 5 cm deasupra lui, nu am simțit niciun disconfort.
Fotoliul părea să fie metalic și mă așteptam să-i simt răceala specifică.
Cu un gest simplu, Aphu îmi indică să iau loc.
Coridorul luminos ne-a dus într-o cameră unde se aflau două scaune largi, cu aspect de fotoliu.
Practic, nu aveam umbră.
Părea că lumina radia din toate direcțiile.
O ușă s-a deschis în fața noastră și am pătruns într-un coridor îngust îmbăiat de o lumină blândă, alb–violacee.
Am încuviinţat cu un surâs, iar ochii mi-au sclipit de bucurie.
Modul în care se petrece saltul la distanţe așa de mari îţi este încă necunoscut şi cred că ai fi bucuros să iei legătura cu fiinţele care conduc o asemenea navă.
Nu va dura mult, dar este necesar să te așezi într-o capsulă specială. Însă acum tre- buie să pornim la drum.
Vei lucra cu asemenea dispoziti- ve mult timp de acum în acolo și vei învăţa tot ce ai nevoie.
Pesemne că am avut o față mirată, pentru că Aphu a încercat să mă liniș- tească: — Este câmpul de recorelare celulară.
Privind în jur, am remarcat că locul în care mă aflam era perfect sferic, surpriză depășită în momentul următor de simțirea unui curent rece prin coloana vertebrală.
Aphu era lângă mine, desfăcând dispozitivele montate pe brațe la plecarea de pe Pământ. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înşurubare în spaţiul cosmic, de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.” ”Revenirea la conștiința de sine a fost însoțită de perceperea unor raze de lumină ce imi ieşeau din piept.
Am observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de veghe.
Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică.
După ce s-a orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid.
Părea că se mișcă singură, ca un balon în vânt.
Era un mister total.
Am încercat să înțeleg modalitatea de deplasare, însă nu reușeam. În acest mod, el puncta esenţa informației pe care dorea să o transmită și din acest motiv puţine fiinţe puteau să-i înțeleagă mesajul.” ”În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare.
Vorbea foarte puţin pentru că prefera simbolismul gesturilor și imaginilor.
De la corpul unui copil în pântecele mamei, a unei simple flori sau chiar a unei aparent banale pietre, el sugera întotdeauna prin imagini calea de urmat.
El lua forme diferite în funcţie de situaţie şi de fiinţele cu care venea în contact.
Foarte puține ființe l-au întâlnit față în față pentru că nu-i plăcea să păstreze o formă fizică concretă și constantă. ”Despre Maru se știa că a fost un bun cunoscător al tainelor timpului primordial
