Fidel programului sau artistic atasat realismului magic si ilustrat cu maiestrie in primele doua volume ale trilogiei sale, care are toate sansele sa devina tetralogie, de nu chiar chinta (roiala!), Vasile Popa-Homiceanu construieste, de asta data, o imagine parodica a comunismului „magic” (o gaselnita a lui Dumnezeu, in opinia unuia dintre Intemeietori), in care ironia coroziva, fantezia (de)mitizanta si satira necrutatoare fac legea.
Inzestrat cu un simt al enormului iesit din comun, romancierul dezlantuie veritabile vertijuri verbale care absorb totul cu o lacomie fara satiu… - Mircea Petean.
Personaje hilare, cu virtuti colosale ori vicii ingrozitoare, personaje reale, cu nume fanteziste (Sadoveanu e Sadovnicov, Nikolski e Nicolici, Mihail Roller e Mihaita Roliu Uscat, Gregorian Bivolaru e Guru Bivolian etc.), defileaza alaturi de umbrele tartorilor fondatori, manuind cu dexteritate limba de lemn, pistolul, ghioaga sau simbolurile justificatoare.
Vedem aparand o lume buimaca, atinsa de viforoasa lumina deja intepenitan concept, venita de la Rasarit, in care dominanti sunt oamenii de mascarada, comunistii, cei ce urca pe scena Cortului rosu, proclamand justitia proletara, o ideologie flecara si un somn linistitor.
Fidel programului sau artistic atasat realismului magic si ilustrat cu maiestrie in primele doua volume ale trilogiei sale, care are toate sansele sa devina tetralogie, de nu chiar chinta (roiala!), Vasile Popa-Homiceanu construieste, de asta data, o imagine parodica a comunismului „magic” (o gaselnita a lui Dumnezeu, in opinia unuia dintre Intemeietori), in care ironia coroziva, fantezia (de)mitizanta si satira necrutatoare fac legea
