"Cand tocmai plangeam de mila lumii noastre romanesti, in dezamagirea ca ne dispar spiritele tinere si condeiele indraznete, in stare sa continue neamul magnific al pamfletarilor, al scriitorilor de atitudine, atat de frumos reprezentat in literatura noastra, iata ca mereu surprinzatoarea realitate imi vine in ajutor sub forma acestei carti. ( C.
Poet, prozator, eseist si jurnalist deopotriva in aceasta carte, probandu-si stilul, energia auctoriala, farmecul si imaginatia creatoare, Laurentiu Vedinas este un autor de atitudine, aflat in momentul fierbinte al carierei sale, o certitudine reconfortanta pentru generatiile acestui moment istoric, dar si un reper de talent, de sens moral al alurii celui ce scrie pentru aceia care vin".
Cum fac ei lumea sa sangereze intepandu-i cu spinii lor de catifea...” sau „Ploua in continuare la fel si noi Picuram unul prin altul Miros de pamant si de sarma uda”.
Si despre iubire, motorul lumii si al poeziei, motorul varstei, al extazului si dezesperarii, cat de frumos scrie el: „Indragostitii, bietii de ei...
Intelepciunea populara e alta sursa de autenticitate: „In curte maica vorbeste cu o vecina Daca e sa traiesti tot traiesti ca si daca vrei sa te spanzuri ti se rupe sfoara de sub grinda Viata e mai frumoasa decat moartea, asa spun unii Viata e mai frumoasa decat moartea Dar moartea stie cum sa-si tina oamenii acasa”.
Sunt pagini de o frustete dureroasa, nici nu stii ce lentila a pus cel se scrie, precum in „La Tara”, tulburatoare pagina despre viata si moarte prin lentila gandului tineresc. bunicii mei inca mai traiesc prin florile unei cruci din lemn”, ceea ce e sublim si sfasietor.
Cand emotia e o coarda intinsa la maximum, el poate scrie: „Bunicii mei...
Placerea lecturii vine si din surpriza: nu poti sti ce urmeaza, in ce directie o ia gandul si implicit imaginatia sau sinceritatea dezarmanta a celui ce scrie.
Autorul isi identifica drumul exprimarii originale, caci iata, vorbeste despre autorii „care se fastacesc in propria neintregire, framantandu-se de lipsa unei carti mai bune” sau declama sinceritati de tot felul din propria lui biografie, povestite cu farmec si rasu\'- plansu\'... (tare ma tem ca nici nu e un „curent”, ci sunt doar razlete voci curajoase si care nu fac voia modelor...).
Laurentiu Vedinas nu se teme de nimic, si asa e bine, as zice ca asa e minunat, fiind la tineretea cea deplina si curajoasa, nu se teme de spuneri transante, nu se teme de poetizare, nu se teme de actualitatea dura si nici sa il citeze pe Lermontov! Doamne, de cata vreme un tanar autor s-a mai pomenit sa mearga contra curentului uniformizator, a modelor adeseori penibile si dimpotriva, sa fie in directia curentului respectului fata de cultura, indiferent unde a rasarit ea...
Sunt multe spuneri calde si oarecum poetice, dar „updatate”, as zice, cu un barbarism de IT-ist, actualizate la stilul de informatie al clipei: „Prietenia este molecula esentiala vietii, la fel cum este coenzima Q10 pentru inima” sau „Prietenia in trei cuvinte: «Acceptare, inflorire, raset»”.
Oricum, acest discurs despre prietenie, de mare caldura si autenticitate, frapeaza, din siragul de asa-zise interviuri cu un reporter imaginat sau poate imaginar, cine stie, conventia auctoriala e bine gasita pentru a face textul alert, captivant, dialogat, placut la citit.
El are varsta cronicarului Eminescu la gazeta, genialul tragic si unic, cel ce se lua la tranta cu mai marii timpului, cu asupritorii si urmaritorii perfizi ai unui imperiu aflat atunci inca la apogeul lui.
Autorul spune, destainuie, afirma, judeca, transeaza adeseori, totul cu limpezime si curaj, cu o judecata facuta cu inima deschisa...
Ele sunt puse sa faca lucruri prea mici pentru capacitatile lor”.
Iata: „Inainte eram plini de maistri, acum suntem plini de maestri (...)” sau „Intr-un tarc mic si rusinos sunt tinute valorile.
Observatia autorului fata de lumea in care traim e fara menajamente si edulcorari, iar filtrul ironic amar al realitatii este pus la tanc, incat iti vine sa zici „si eu gandeam la fel”. "Cand tocmai plangeam de mila lumii noastre romanesti, in dezamagirea ca ne dispar spiritele tinere si condeiele indraznete, in stare sa continue neamul magnific al pamfletarilor, al scriitorilor de atitudine, atat de frumos reprezentat in literatura noastra, iata ca mereu surprinzatoarea realitate imi vine in ajutor sub forma acestei carti
