Melancolia e una dintre cărțile mele de suflet, la care țin enorm. — MIRCEA CĂRTĂRESC.
Cred că ele se află cel mai aproape ca atmosferă de pictura lui Giorgio de Chirico, maestrul porticurilor, al statuilor și-al singurătății.
Sunt povestiri metafizice, dark, dar și luminate de un strop de suprarealism.
Cartea mea e pe o direcție diametral opusă prozei cotidianului și-a momentului istoric actual, pentru că eu am mizat, în perioada mea de după
Solenoid, pe un fel de universalitate a povestirii, care s-o facă lizibilă în orice spațiu cultural, în orice limbă și-n orice timp. Îmi plac nelocalizarea și atemporalitatea ei, care o transformă într-o lume de parabolă și de basm.
Cred că nicăieri nu sunt eu însumi, cel de-acum, mai mult decât aici, în paginile ei.
Melancolia e una dintre cărțile mele de suflet, la care țin enorm
