Omul a alungat pe Dumnezeu și absolutul crezând că eliberează spiritul de fantome, dar în realitate le-a adus la viață.
Saltul din empiric în absolutizarea relativului, ne aruncă la periferia existenței și face din cea mai nobilă aspirație umană o cădere în apele stătute ale neființei.
Din această eroare fundamentală s-a născut misticismul politic, fanatismul și idolatria, ca forme hibride ale religiei și setei de absolut.
O pasiune față de un lucru sau o persoană, oricât de puternică ar apărea, dacă nu are un larg orizont spiritual unde poate fi încadrată și alimentată, dacă nu are un fior religios și metafizic care să-i dea frumusețe și durată, ea poate angaja toate resursele omului într-un consum zadarnic față de datele nesemnificative și efemere ale vieții.
Adevărul e că omul nu poate trăi fără mister, fără pasiune, fără ancorare în absolut.
Omul a alungat pe Dumnezeu și absolutul crezând că eliberează spiritul de fantome, dar în realitate le-a adus la viață
