Odata, pe cand aveam sase ani, am vazut o imagine uimitoare intr-o carte, numita Povesti Adevarate din Natura, despre padurile preistorice.
Am un motiv serios: el este cel mai bun prieten pe care il am pe lume..
Ei au mereu nevoie sa li se explice lucrurile.
Cer iertare copiilor pentru ca dedic aceasta carte unui om mare.
Am desenat interiorul unui sarpe boa, astfel incat oamenii mari puteau sa il vada clar.
Dar cum oamenii mari nu reuseau sa-l inteleaga, am mai facut un desen.
Era imaginea unui sarpe boa care digera un elefant.
Dar ei raspundeau: „Sa ma sperie? De ce s-ar speria cineva de o palarie?”.
Desenul meu nu era imaginea unei palarii.
Desenul meu numarul unu...
Am aratat capodopera mea unor oameni mari si i-am intrebat daca desenul meu ii speria.
Si, dupa oarecare eforturi, cu un creion, colorat am reusit sa fac primul meu desen.
Dupa aceea nu se mai pot misca si dorm toate cele sase luni necesare digestiei.”M-am gandit mult, atunci, la aventurile din jungla.
Era o imagine cu un sarpe boa care inghitea un animal...
In carte spunea asa:„Serpii boa constrictori isi inghit prada intreaga, fara sa o mestece.
Odata, pe cand aveam sase ani, am vazut o imagine uimitoare intr-o carte, numita Povesti Adevarate din Natura, despre padurile preistorice
