&bdquo
In strada indiferenta, Coman se simte electrocutat de frumusetea toamnei.
Din cat tin minte, niciodata nu s-a suparat vreuna pe noi, ca de ce suntem atat de indrazneti.”.
Ma arat cat pot de prietenos.
Nici eu nu ma las mai prejos.
De-o pilda, cand ne preumblam seara pe strada si intalneste cate-o doamna cu cane, o agraieste ca si cum ar cunoaste-o de cand era la armata.
Bag sama fiindca este indraznet.
Ca doar nu-i singurul barbat din Bucuresti si nici nu-i prea tanar.
Nu pricep cum de-i este atat de usor cu femeile.
Numai dracul stie cum de nu mi-au luat-o astia, tot zicea mai demult Jean.
O casa mare.
Casa mea este in buricul Bucurestilor.
Am zece ani si jumatate.
Ma cheama Ghita.
Sunt un cane din soiul ce-i zice terrier airedale. ……………………………………………………………………………….
Portiunile descoperite de piele proaspata, luminoasa, vizibile acolo unde tesatura se termina, iar pantalonii n-au inceput inca.
Incalculabil de multe, in tricourile lor prea scurte.
Fetele.
Dupa cea referitoare la frumusetea desavarsita a toamnei.
Nu-i buna, evident, dar cand te instalezi in ea&hellip
Are o alta „revelatie”.
Singuratatea, la fel.
Mi-a luat casa, dar mi-a dat un soi de seninatate.
Dumnezeu compenseaza lucrurile.
Nu ma simt rau in saracia asta lucie.
Ca nu-i mai convine sa-i dau texte scrise pe hartie.
Mi l-a imprumutat patronul.
Calculatorul nu este al meu.
Domnule, ce daca locuiesc intr-o pivnita? Nu mai am aproape nimic. &bdquo
In strada indiferenta, Coman se simte electrocutat de frumusetea toamnei
