Fie că ştim, fie că nu ştim, căutăm cu toţii să ne apropiem deceea ce Jung numea sine () (…) Însemnările din această cartedescriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece înuniversul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletuluisubteran dezvăluită de psihanaliză. (…) Interpretarea lui E.
P.: ca orice vis produsîn timpul terapiei, şi acesta trebuie pus în legătură cupsihanaliza; biologia — ştiinţa vieţii — simbolizeazăpsihanaliza, care este şi ea o ştiinţă a vieţii..
Interpretarea mea:în vis îmi luam revanşa faţă de C.
N., care mă determinase săeditez , împingându-l la rându-mi într-un domeniu străinpreocupărilor sale. îmi mulţumea pentru sugestiile pe care i ledădusem, foarte utile pentru elaborarea cărţii. Îndedicaţie, C.
N.
Fantasticul apareîn partea a doua: volumul era de biologie, nu de filosofie, biologiafiind un domeniu foarte îndepărtat de interesul său; dedicaţia erala sfârşitul cărţii, imediat sub titlul „cuprins".
Dacă visul este literatură originară, atunciprima parte se menţine în limitele verosimilului.
Era un volum masiv, cuo copertă trainică. (…) În vis, domnulNoica îmi dădea o nouă carte scrisă de el.
Este oareîntr-adevăr supravegheat?În ora de psihanaliză de azi-dimineaţă, am analizat un fragment devis aparţinând unui context oniric mai larg.
Parcă pentru a înşelavigilenţa celor care l-ar urmări, mă invită când acasă, cândîn oraş, unde alege câte o cofetărie pustie.
Deşi cercetător la Centrulde Logică şi publicat de editurile şi revistele, ce-i drept,literare („România literară", de pildă), Constantin Noica nu ebine văzut în filosofia oficială.
La Institut n-amspus nimic despre întâlnirile cu Noica.
Relaţiile noastre au un aer conspirativ.
Pentru a-mi comunica impresiile, ne-amîntâlnit, cum s-a mai întâmplat şi altă dată, în oraş, la ocofetărie.
Dacăunii cititori vor fi contrariaţi sau chiar indignaţi şi se vorsimţi mai buni în inconştient, să ridice piatra şi să lovească.
Domnul Noica s-a arătat interesat de cele câteva pagini deînsemnări, prim rod al lecturilor pe care mi le propusese, şi aacceptat să le citească.
Am făcut-o totuşi, ştiind că nu sunt singular(fiecare are inconştient), pentru a le oferi celor neiniţiaţi oimagine a trăirilor şi beneficiilor coborârii în infern.
Cel mai greu mi-a fost să comunic experienţa întâlnirii cupropria umbră.
M-am străduit să nu mi leascund.
Arhetipul sinelui nu poatefi realizat fără reunirea contrariilor: divin–omenesc,bine–rău, masculin–feminin, spirit–suflet,conştient–inconştient.
Nesfârşit, drumul către sine este dificil şi pentru că eroareasau eşecul ne întâmpină la tot pasul.
Din punctul de vedere alcăutării sinelui, ele sunt compatibile.
Demersurile par ireconciliabile.
Pentru filosofie, mi-a fost ghid Constantin Noica, pentruactul iniţiatic al coborârii în inconştient, psihologul EugenPapadima. În ambele am beneficiat deîndrumare.
Fie că ştim, fie că nu ştim, căutăm cu toţii să ne apropiem deceea ce Jung numea sine () (…) Însemnările din această cartedescriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece înuniversul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletuluisubteran dezvăluită de psihanaliză
