Fie că ştim, fie că nu ştim, căutăm cu toţii să ne apropiem de ceea ce Jung numea sine () (…) Însemnările din această carte descriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece în universul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletului subteran dezvăluită de psihanaliză.
Zamfirescu Data aparitie: 03.11.2014 An aparitie: 2014 Format: 145 x 205 mm Tip coperta: Cartonată Numar pagini: 496 Traducator: Ilustrator:.
DETALII: Autor: Vasile Dem. (…) Interpretarea lui E.
P.: ca orice vis produs în timpul terapiei, şi acesta trebuie pus în legătură cu psihanaliza; biologia — ştiinţa vieţii — simbolizează psihanaliza, care este şi ea o ştiinţă a vieţii.
Interpretarea mea: în vis îmi luam revanşa faţă de C.
N., care mă determinase să editez , împingându-l la rându-mi într-un domeniu străin preocupărilor sale. îmi mulţumea pentru sugestiile pe care i le dădusem, foarte utile pentru elaborarea cărţii. În dedicaţie, C.
N.
Fantasticul apare în partea a doua: volumul era de biologie, nu de filosofie, biologia fiind un domeniu foarte îndepărtat de interesul său; dedicaţia era la sfârşitul cărţii, imediat sub titlul „cuprins".
Dacă visul este literatură originară, atunci prima parte se menţine în limitele verosimilului.
Era un volum masiv, cu o copertă trainică. (…) În vis, domnul Noica îmi dădea o nouă carte scrisă de el.
Este oare într-adevăr supravegheat? În ora de psihanaliză de azi-dimineaţă, am analizat un fragment de vis aparţinând unui context oniric mai larg.
Parcă pentru a înşela vigilenţa celor care l-ar urmări, mă invită când acasă, când în oraş, unde alege câte o cofetărie pustie.
Deşi cercetător la Centrul de Logică şi publicat de editurile şi revistele, ce-i drept, literare („România literară", de pildă), Constantin Noica nu e bine văzut în filosofia oficială.
La Institut n-am spus nimic despre întâlnirile cu Noica.
Relaţiile noastre au un aer conspirativ.
Pentru a-mi comunica impresiile, ne-am întâlnit, cum s-a mai întâmplat şi altă dată, în oraş, la o cofetărie.
Domnul Noica s-a arătat interesat de cele câteva pagini de însemnări, prim rod al lecturilor pe care mi le propusese, şi a acceptat să le citească.
Dacă unii cititori vor fi contrariaţi sau chiar indignaţi şi se vor simţi mai buni în inconştient, să ridice piatra şi să lovească.
Am făcut-o totuşi, ştiind că nu sunt singular (fiecare are inconştient), pentru a le oferi celor neiniţiaţi o imagine a trăirilor şi beneficiilor coborârii în infern.
Cel mai greu mi-a fost să comunic experienţa întâlnirii cu propria umbră.
M-am străduit să nu mi le ascund.
Nesfârşit, drumul către sine este dificil şi pentru că eroarea sau eşecul ne întâmpină la tot pasul.
Arhetipul sinelui nu poate fi realizat fără reunirea contrariilor: divin–omenesc, bine–rău, masculin–feminin, spirit–suflet, conştient–inconştient.
Din punctul de vedere al căutării sinelui, ele sunt compatibile.
Demersurile par ireconciliabile.
Pentru filosofie, mi-a fost ghid Constantin Noica, pentru actul iniţiatic al coborârii în inconştient, psihologul Eugen Papadima. În ambele am beneficiat de îndrumare.
Fie că ştim, fie că nu ştim, căutăm cu toţii să ne apropiem de ceea ce Jung numea sine () (…) Însemnările din această carte descriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece în universul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletului subteran dezvăluită de psihanaliză
