PRIX FEMINA ÉTRANGER 2019 „Cea mai buna carte a anului 2018!" „Cartea lui Manuel Vilas e pur și simplu splendidă! Sălbatică,dar și delicată, rănește și alină în același timp." Isaac Rosa„Inima mea seamănă cu un copac negru plin de păsări galbene carețipă și îmi pigulesc din carne, ca într-un supliciu." Acesta esteautoportretul crud și lipsit de tabuuri al unui scriitor care seconfruntă cu dispariția ambilor părinți.
A fostfinalist al Prix Médicis și al Prix du Meilleur Livre Étranger.
Cotinuarea, romanul , se află în pregătire la Editura Pandora M.. În plan internațional, romanul a fost retipăritde opt ori în Italia și de șase ori în Portugalia, câștigândîn Franța prestigiosul Prix Femina Étranger în 2019. a luat Spania prin surprindere în2018, ajungând la cifre de vânzări fenomenale pentru o operăprofund literară.
A debutat ca poet în 1982 și a continuat să scrie roman șiproză scurtă, fiind în momentul de față unul dintre cei maiapreciați scriitori spanioli.
N-am fost deloc surprins de succesul ei." FernandoAramburu„Cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta." Annie ErnauxManuel Vilas s-a născut în 1962 la Barbastro, în regiunea spaniolăHuesca.
Profund sincerăși minunat scrisă, într-un limbaj deopotrivă poetic și crud,cartea lui Manuel Vilas se citește ca și cum ar fi catharsisul unuidoliu imposibil, cel al morții părinților noștri, dar și alsfârșitului unei epoci, o experiență universală.„O carte magnifică, sfâșietoare și plină de curaj." JavierCercas„Puternică, sinceră, pe alocuri foarte curajoasă, e o cartedespre pierderea părinților, despre durerea cauzată de cuvinteniciodată spuse și despre nevoia de a iubi și de a fi iubit.
Excelent scrisă.
Asaltat de fantome dintrecut, el regăsește speranța în amintirea scăldată-n lumină aiubirii lor și-n frumusețea unei lumi dispărute.
PRIX FEMINA ÉTRANGER 2019 „Cea mai buna carte a anului 2018!" „Cartea lui Manuel Vilas e pur și simplu splendidă! Sălbatică,dar și delicată, rănește și alină în același timp." Isaac Rosa„Inima mea seamănă cu un copac negru plin de păsări galbene carețipă și îmi pigulesc din carne, ca într-un supliciu." Acesta esteautoportretul crud și lipsit de tabuuri al unui scriitor care seconfruntă cu dispariția ambilor părinți
