Draga mea citesc pe nerasuflate de cand m-am trezit.
AMALIA ENACHE.
Te las mai am de citit.
Ca mai simti vantul ca poti sa scrii despre florile pe care ti le cumperi despre bere plans si iubiri.
Ca-ti dai voie sa traiesti cum se traieste nu cum ti-ar recomanda gura lumii bunicile de la tara prietenele binevoitoare.
Ca ai inteles ca esti personaj.
Ca ai scris-o.
Iti multumesc ca mi-ai trimis-o.
E atata viata in cartea asta viata adevarata cu stari pe care le-am trait si eu si oricine citeste viata aia adesea nevorbita doar traita incat e aproape ca un film care te deconspira nu povestea alora pe care ii vezi pe ecran.
Nici nu stiu daca tu iti dai seama ca e asa.
Citesc si ma tot mir cat de intima e cartea ta cat te dezvelesti citesc cu senzatia ca ti-ai taiat sternul in doua si ne dai acces direct la sufletul tau in cartea asta.
Si ca nu-ti va face niciodata rau decat cand o vezi ca-si face ei rau.
O prietena de care te indragostesti iremediabil si despre care stii precis ca nu o sa te plictiseasca niciodata o viata-ntreaga.
Sunt acolo in povestea ta ca si cum as sta o noapte-ntreaga la taclale cu o prietena al naibii de desteapta cu toata fiinta ei interesanta si incredibil de asumata.
Draga mea citesc pe nerasuflate de cand m-am trezit
