„Probabil ca in tinerete intransigentele sunt mai putin intense, sunt atenuate de un soi de orbire sentimentala, de un entuziasm declansat de un iluzoriu maine stralucit.
Sau, daca ii recitim si eseurile despre lumea de azi, secolul XXI al Statelor Unite, al Europei si al Romaniei." Cornel Ungureanu.
O intalnire care ne arata, inca o data, ca Dorin Tudoran e intre cei care definesc literatura secolului XXI.
De citit si de luat aminte!" Ion Bogdan Lefter„Cartea aceasta e o frumoasa intalnire intre un scriitor din Timisoara si un scriitor de seama al lumii de azi.
In plina forma la 75 de ani, apoi la 76, interogat de Robert Serban din octombrie-n octombrie 2020-2021 (epoca pandemica!), poetul, eseistul, disidentul anticomunist si intelectualul nord-american de dupa stabilirea, in 1985, peste Ocean se marturiseste in stilul sau de-o spectaculoasa plasticitate si totodata multiplu„oximoronic", amestec de aplomb si de sarcasm, de elan confesiv si sententiozitate nemiloasa.
Care, asa cum marturiseste, si-a intins singur ramura de maslin." Domnica Drumea„O carte in dialog cu Dorin Tudoran, unul dintre cei mai importanti scriitori romani ai ultimei jumatati de secol, e un dar de pret.
Acest dans subtil al intrebarilor atent construite de Robert Serban si al raspunsurilor ample, de larga respiratie, ale lui Dorin Tudoran ne dezvaluie personalitatea uluitoare a unui scriitor roman cu totul aparte: un mare iubitor de poezie si de muzica, un om care a ales mereu prietenia, care n-a acceptat compromisurile, care priveste cu impacare senectutea si isi iubeste tara cu intransigenta si duiosie.
Dar, una peste alta, cu toate costurile extrem de piperate, am preferat aceasta intransigenta genului de toleranta care transforma viata publica intr-un soi de casa de… toleranta." Dorin Tudoran„Numai copilaria e glorioasa, acest extraordinar dialog-confesiune, ce poarta titlul unui vers al lui Dorin Tudoran, pare sa creeze un nou gen literar: scriitorul si omul Dorin Tudoran se povesteste pe sine cu atata autenticitate si talent, incat cartea de fata devine totodata povestea unei vieti si imortalizarea acelei vieti prin literatura.
Ele s-au transformat — treptat, dar necrutator — intr-o intransigenta care Numai bine nu mi-a facut, a subtiat sensibil spectrul social in care am evoluat.
Din nefericire, eu am fost lovit cu mult mai devreme decat altii de un soi de irascibilitate, nervozitate in fata imoralitatii publice. „Probabil ca in tinerete intransigentele sunt mai putin intense, sunt atenuate de un soi de orbire sentimentala, de un entuziasm declansat de un iluzoriu maine stralucit
