Lunile octombrie si noiembrie 1956 au insemnat momente de rascruce pentru romani si pentru est-europeni in general, zguduiti cu totii de izbucnirea anti-comunista a populatiei din Ungaria, inceputa cu o demonstratie a studentilor din Budapesta.
Am sperat intr-o minune inca doua zile, m-am dus la manifestatia studenteasca ce nu s-a mai putut desfasura, am scris impreuna cu trei colegi manifeste care nu s-au mai putut raspandi, iar pe 6 noiembrie a urmat dusul rece al arestarii, cizma aplicata brutal pe grumaz de haidamacii lui Alexandru Draghici, ministrul Securitatii..
La cei 18 ani ai mei traiam cu incordare emotia enorma a unui uragan istoric, a solidaritatii populare, stapanit de speranta ca lucrurile nu se pot opri aici, ca pana la urma dictaturile intunecate din tarile noastre se vor prabusi.
Balcescu (astazi "Universitatii"), o mare multime de oameni le smulgea din mana vanzatorilor de ziare Informatia Bucurestiului, cu ultimele stiri de la Budapesta.
In Piata N.
Ascultam infrigurati la radio stirile despre evenimentele din tara vecina – pe unde scurte, in toate limbile...
Pentru multi romani atmosfera de solidaritate a acelor momente este probabil greu de inteles astazi, cand politicile extremiste au creat din nou o stare de tensiune intre cele doua natiuni.
S-a nascut si la noi, mai ales in randul tinerilor, un val urias de simpatie fata de revolutionarii maghiari: adversitatile trecutului fusesera date uitarii, caci in acei ani aveam un dusman comun − pe sovietici si comunismul lor imperialist.
Lunile octombrie si noiembrie 1956 au insemnat momente de rascruce pentru romani si pentru est-europeni in general, zguduiti cu totii de izbucnirea anti-comunista a populatiei din Ungaria, inceputa cu o demonstratie a studentilor din Budapesta
