George Banu scrie despre o istorie ce se conjuga la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altadata, luminate de candelabrele maiestuoase, a caror splendoare frapeaza si astazi.
La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetitiile si teatrul reinnoit , Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus si este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007)..
De asemenea, a scris o trilogie despre legaturile dintre teatru si pictura: Le Rideau, L’Homme de dos si Nocturnes.
Conduce revista Alternatives theatrales si colectia Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud.
Cartile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene si au fost traduse in numeroase limbi.
Este presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru si Doctor Honoris Causa al mai multor universitati europene.
George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai buna carte de teatru in Franta; a obtinut premiul de excelenta UNITER si Premiul Prometeu 2007.
Intre anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar intre anii 1994-2001 a fost presedintele Asociatiei Internationale a Criticilor.
George Banu va mai castiga acest premiu in 1984 si 1990 pentru Le theatre, sorties de secours si Le Rouge et or.
In 1981, publica volumul de referinta Costumul de teatru, precum si cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai buna carte de teatru a anului.
In 1974 se stabileste in Franta unde isi va continua cariera universitara inceputa in Romania.
George Banu si-a dedicat opera critica regiei moderne si figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). 22 iunie 1943, Buzau) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, si un eseist de reputatie mondiala.
Astazi, candelabrul isi face simtita prezenta tocmai prin absenta, iar in ultima sa carte, O lumina in inima noptii, George Banu ne conduce prin viata intima a rafinamentului, a elegantei, a luminii de altadata.
George Banu (n.
Pentru George Banu, candelabrul este un rege decazut, el este astrul noptii, el marcheaza frumusetea unei disparitii anuntate, el e cel care sfideaza prin excelenta economia, ratiunea, oportunul, cel care reuseste sa recompuna somptuos un trecut nostalgic, melancolic.
In teatru, in marile montari care au ramas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Serban, candelabrul ghideaza emotia spectatorului in noaptea pe care artistii incearca sa o reinvie.
George Banu scrie despre o istorie ce se conjuga la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altadata, luminate de candelabrele maiestuoase, a caror splendoare frapeaza si astazi
