„Un evantai multicolor: cu acest obiect in minte, m-am aventurat in scrierea cartii de fata, animat de gindul secret de a construi un Anti-Ulysses.
Molly grande-bouffe.” (Mircea Mihaies).
Molly mille-feuilles.
Molly asamblaj.
Molly sola.
Molly nocturna.
Molly postmeridian.
Molly de piatra.
Molly din Troia.
Molly triplex.
Molly naturalis.
Molly carusel.
Molly impudica.
Le-a cucerit ori si le-a asumat, in toate ipostazele ei: Molly imperiala.
Atunci cind nu le-a infrint, a stiut sa-si faca din ele un aliat.
Molly Bloom se afla la rascrucea mentalitatilor, perceptiilor si sensibilitatilor premoderne si moderne.
Deschise, partile dispuse radial ale evantaiului sint un elogiu adus femeii si feminitatii, supletei inteligentei si mladierii pasiunilor ce-si cer dreptul la exprimare artistica.
Am descoperit astfel drama luciditatii, a compasiunii (si autocompasiunii) unei femei ce pare sclava instinctelor fizice, dar care se releva a fi stapina absoluta a intuitiilor si viziunilor luminoase despre iubire.
E intruparea senzualitatii si a nerusinarii, a visarii exaltate si a tinjirii deznadajduite.
Molly Bloom e si „nevasta vesela” din Windsorul shakespearian, e si Moll Flanders, si Fanny Hill, si sora mai mica si mai putin nevrotica, dar mai indrazneata a Annei Karenina si a Emmei Bovary, si Justine a lui Sade, si Venus in blanuri, si eroina unei Histoire d’O ce n-a mai fost scrisa, si o Simone de Beauvoir avant la lettre.
E povestea unui personaj care ilustreaza acut si submineaza radical ideea de pasiune amoroasa in cultura occidentala a ultimelor secole.
Fascinat de fiinta de hirtie care, simultan, se ascundea si atragea atentia asupra siesi, am inceput sa explorez un continent al feminitatii explozive si tainice, misterioase si accesibile, travestite si autodemascate. „Un evantai multicolor: cu acest obiect in minte, m-am aventurat in scrierea cartii de fata, animat de gindul secret de a construi un Anti-Ulysses
