Multi dintre romanii care au trait in comunism isi amintesc si astazi ca au beneficiat sau au cunoscut pe cineva care a beneficiat, la un moment dat, de valuta sau de pachete cu diferite produse trimise din afara granitelor tarii.
Personal, fac parte din ultima categorie.
In opinia lor, primirea pachetelor se datora obligatiilor asumate de regimul comunist o data cu semnarea Actului final de la Helsinki, interesului autoritatilor de la Bucuresti de a obtine clauza natiunii celei mai favorizate si, bineinteles, compasiunii de care dadeau dovada co-religionarii din strainatate fata de situatia grea a credinciosilor din Romania.
Pe parcursul cercetarilor efectuate in ultimii ani in Arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si la Arhivele Nationale ale Romaniei in vederea elaborarii unor lucrari referitoare la supravegherea cultelor de catre politia politica si la relatiile dintre culte si statul comunist, am gasit si documente care tratau problema ajutoarelor, ce mi-au oferit posibilitatea de a constata ca ipotezele vehiculate pana atunci de cei din jurul meu erau doar partial adevarate.
Denisa Bodeanu.
Unii dintre intervievati primisera sau beneficiasera indirect de ajutoare materiale din strainatate, iar cateodata, in mod inexplicabil, gasisera in pachete inclusiv produse romanesti.
Concluzia la care au ajuns, in cele din urma, a fost aceea ca produsele romanesti exportate erau atat de bune incat strainii se gandisera sa ne ofere si noua sansa de a ne bucura de ele.
Cativa ani mai tarziu, cand am realizat interviuri de istorie orala in vederea pregatirii tezei de doctorat „Cultul Baptist din Transilvania intre 1948-1989 in memoria colectiva (judetele Cluj, Maramures, Bistrita-Nasaud si Salaj)” am intalnit, din nou, aceasta situatie.
In mod surprinzator, aceasta fusese produsa in Republica Socialista Romania, iar prezenta sa intr-un pachet trimis de cineva din Occident a reprezentat o adevarata provocare mentala pentru membrii familiei mele, care au incercat zile in sir sa gaseasca o explicatie multumitoare.
Pentru eforturile sale era rasplatita nu doar financiar, ci si cu mici „atentii” din pachetele primite de batran din strainatate: cafea naturala, ness, ciocolata, chiar si cu o cuvertura care a ajuns, intr-un final, pe patul din camera mea.
Nasa mea de botez locuia in capitala si, in anii ’80, si-a asumat sarcina de a-l ingriji pe un batran evreu, vecin de bloc, care nu mai avea nici o ruda in tara.
Multi dintre romanii care au trait in comunism isi amintesc si astazi ca au beneficiat sau au cunoscut pe cineva care a beneficiat, la un moment dat, de valuta sau de pachete cu diferite produse trimise din afara granitelor tarii.
Personal, fac parte din ultima categorie
