Oglinzile Cetatii. -Ioan Holban.
Bogdan incoace, incearca sa‑l defineasca: farmec indefinisabil, punct strategic al poeziei, dragoste profunda si senina, piatra unghiulara a existentei, enorm muzeu al spiritualitatii romanesti, locul geometric al libertatii poetilor – acestea sunt sintagme apartinand numelor de pe „lista” lui Nicolae Busuioc, fixand ceea ce as numi Iasul profund si, poate, „farmecul sfant” al Poetului din alt veac.
Fascinatiile Iasului cultural, unde descoperea „vasul magic al dragostei pentru urbe”, fiinta sa vie, avand un duh al ei, identificat pe strazi, in case si biserici, in parcuri si muzee, pe chipurile oamenilor si in amintirea celor care au fost, in aerul respirat, dar, mai ales, in bibliotecile imaginate ca niste ziduri care ocrotesc urbea locuita de bibliofagi, niste „rontaitori ai infinitelor texte iradiante”; in portretele de acolo si in convorbirile de aici, Nicolae Busuioc cauta figura ieseanului care traieste, in primul rand, sentimentul apartenentei la un grup identitar, acel genius loci pe care o lunga serie de intelectuali, de la N.
A.
Dialoguri de ieri si de azi (Iasi &ndash
Chisinau) Autorul Oglinzilor Cetatii vizeaza teme din, sa spunem, Amintiri din Bibliopolis.
Oglinzile Cetatii
