Strainul a venit la inceputul lunii februarie, intr-o zi de iarna, pe un vant taios si o ninsoare deasa, ultima ninsoare a acelui an, peste pasune, mergand pe jos de la gara Bramblehurst si ducand un mic portmantou negru in mana cu manusa groasa. &mdash
Un foc, a strigat el, in numele milei omenesti! O camera si un foc!....
A intrat clatinandu-se in hanul &bdquo
Trasura cu Cai” mai mult mort decat viu si i-a dat drumul portmantoului pe jos.
Era bine infofolit din cap pana in picioare, iar borul palariei sale de fetru moale ii ascundea tot chipul, mai putin varful nasului; zapada i se adunase pe umeri si pe piept si adaugase o creasta alba poverii pe care o cara.
Strainul a venit la inceputul lunii februarie, intr-o zi de iarna, pe un vant taios si o ninsoare deasa, ultima ninsoare a acelui an, peste pasune, mergand pe jos de la gara Bramblehurst si ducand un mic portmantou negru in mana cu manusa groasa
