"Emil Brumaru pare a fi in continuare in plina ebulitie creatoare! Au ramas in urma lui peste 1.
Intru totul, e aici opera din pacate postuma a unui mare poet care a trait pentru poezie si s-a aflat at his best pina in ultima clipa." ( Bogdan Cretu ).
Nu lipsesc poemele erotice, intr-o tonalitate mai imblinzita, dupa cum nu lipsesc nici confesiunile directe.
Poetul scrie elegii, feerii, basme, rugaciuni, imaginarul fiind cel bine-cunoscut.
Poezia aceasta de crepuscul nu pare sa cunoasca timpul prezent: are, cel mai adesea, trecut, intorcindu-se elegiac inspre lumea mirifica a copilariei ori a maturitatii virile, si mai are un soi de viitor iluzoriu, improbabil, care mai degraba nelinisteste decit panseaza angoasele.
E ultima etapa, distincta, din opera sa. 500 de poeme necuprinse in nici o carte, pe care cele doua volume din seria de Opere le recupereaza acum. "Emil Brumaru pare a fi in continuare in plina ebulitie creatoare! Au ramas in urma lui peste 1
