Pașii pierduți e un roman magistral al literaturii hispano-americane și, după părerea unor critici, cel mai important din creația lui Alejo Carpentier, reprezentând o ilustrare perfectă a teoriei sale despre realul miraculos .
Publicat în 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului.
Carpentier îmbină desăvârșit în acest roman cele două dimensiuni ale existenței umane - spațiul și timpul -, pe care le consideră mereu ciclice.
Inspirată de experiențe personale, trăite de autor în Venezuela, călătoria protagonistului anonim - care îl poartă spre izvoarele fluviului Orinoco, în adâncul selvei, în căutarea unui instrument muzical primitiv care aparținuse unor triburi amerindiene - se transformă într-o întoarcere în timp, de-a lungul celor mai importante perioade din istoria Americii, până la origini, la epoca primelor forme și descoperiri ale limbajului articulat.
Pașii pierduți e un roman magistral al literaturii hispano-americane și, după părerea unor critici, cel mai important din creația lui Alejo Carpentier, reprezentând o ilustrare perfectă a teoriei sale despre realul miraculos .
Publicat în 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului
