Motto: „când dormi ca o livadă în floarea de cais eu vin atunci să-ți picur un fel de viață-n vis” Iubirea însăși și frumusețea ei diafană radiază ca o lumină din alte sfere, prin ochii noștri, prin mâinile noastre, prin gânduri, prin cuvinte și prin fapte frumoase.
E drept că vedem cruzime, răutate, amăgire, distrugere, teroare, e drept că aceste vise despre rău şi despre urât sunt mai degrabă coşmaruri, dar putem înţelege azi şi acum că visele ur�.
E drept că visăm aşa de profund încât suferim, avem dureri, ne simţim părăsiţi, neiubiţi, terorizaţi de lipsuri, de probleme, e drept că vedem multă suferinţă în jurul nostru şi e drept că adesea ne doare durerea lumii în care trăim, precum şi inconştienţa celor care ar putea să aline cumva durerea noastră, să ne sprijine, să ne fie aproape şi să ne întindă o mână… frumoasă în momentele grele.
E drept că totul ne pare din cale afară de real.
Urâtul e doar o expresie a inconştienţei noastre, doar un efect al somnului în care se află conştiinţa, o stare autohipnotică, un vis al minţii, căci - iată ce mărturie fascinantă ne face o fiinţă care a depăşit inconştienţa, atingând starea de iluminare: conştiinţa, luminată de iubire, liberă de negativitate, eliberată de toate proiecţiile şi de toate constrângerile materialităţii, vede totul îmbrăcat în „FRUMUSEŢE”! Urâtul, răul, suferinţa, toate caznele omeneşti sunt visele pe care le avem în această aventură a noastră în trup, în această aventură numită „viaţa noastră”.
Noi nu trebuie să facem ceva pentru a atinge frumuseţea, noi avem nevoie doar să renunţăm la negativitate, căci aceasta este precum stratul de nori care acoperă albastrul fastuos al cerului.
Aşadar, frumuseţea este ceea ce suntem noi, ea e starea naturală a fiinţei, doar că dormim cumva, doar că nu suntem conştienţi de prezenţa ei în întreaga existenţă. (...) Incredibila frumuseţe a tuturor lucrurilor radia în tot ceea ce exista perfecţiunea lor; iar acolo unde lumea vedea urâţenie, eu vedeam doar frumuseţe eternă”.
Toţi cei din jurul meu arătau de parcă ar fi fost adormiţi, dar erau incredibil de frumoşi – eram îndrăgostit de fiecare dintre ei.
Părea că toată lumea era motivată în realitate de iubire interioară, dar, pur şi simplu, devenise inconştientă cu privire la acest lucru; majoritatea vieţilor erau trăite ca şi cum le-ar fi trăit nişte adormiţi, care nu se treziseră la conştienţa care reprezenta de fapt adevărata lor natură.
Toate fiinţele deveniseră Radiante şi exprimau Radianţa în tăcere şi-n splendoare.
Cartea Daath), David Hawkins, un doctor psihiatru care a avut o tulburătoare experienţă de iluminare, a descris frumuseţea existenţei şi a fiinţelor, aşa cum a trăit-o dintr-o conştiinţă iluminată: „Tot ceea ce exista în lume era luminos şi extraordinar de frumos. În cartea sa, „Ochiul Sinelui de care nimic nu se poate ascunde (Ed.
De aceea frumusețea e reală; e reală pentru că e divină și divin e sufletul care-o contemplă, iar fără a ne contempla natura reală, noi nu putem trăi.
Motto: „când dormi ca o livadă în floarea de cais eu vin atunci să-ți picur un fel de viață-n vis” Iubirea însăși și frumusețea ei diafană radiază ca o lumină din alte sfere, prin ochii noștri, prin mâinile noastre, prin gânduri, prin cuvinte și prin fapte frumoase
