Problema noastră este una: să fim conştienţi de frumuseţe, de divinul frumos care ne dansează împrejur, dar şi în interiorul nostru, clipă de clipă.
Cred – grație propriei mele experiențe spirituale – că noi suntem poeziile lui Dumnezeu și ne scriem întâmplările, emoțiile, sentimentele și gândurile pe care le trăim așa cum divinul ne-a scris pe noi,.
Culmea este că și suferințele apar în interior în imagini de lumină, și întunericul din noi este codificat în lumea noastră interioară tot cu imagini de lumină, ceea ce mă determină să cred cu adevărat mărturisirea doctorului David Hawkins și anume că, în conștiința iluminată întreaga existență este frumoasă.
Poeziile îmi aparțin, n-au fost publicate niciodată, iar conținutul lor se adresează ființei interioare, pe care eu o văd uneori ca pe-o carte de poezii, scrisă cu imagini holografice în loc de cuvinte, cu imagini care sunt metafore fantastice, luminoase ale sentimentelor noastre.
A fost ideea editorului, Ioan Busuioc, să aducem și poezia între lucrurile care pot trezi sufletul și-i pot stimula gustul pentru sensibilitate și frumusețe.
Cartea de față, „Pași către tine însuți – Puterea frumuseții interioare” are o structură inedită și grație poeziilor pe care le veți găsi presărate prin ea.
Aveţi în această carte un modest – zic eu – ghid de drum pentru a căuta şi a găsi sau a regăsi mai multă frumuseţe, a contempla frumuseţea şi a simţi că viaţa pe care o trăim acum e miraculoasă şi fantastică, e un fenomen misterios şi plin de graţie.
Contemplarea frumuseţii ne reîntoarce la viaţă pentru că FRUMUSEŢEA este viaţa şi divinul care-o umple.
Să spuneţi şi să gândiţi ceva frumos.
Să faceţi ceva frumos.
Să vă amintiţi ceva frumos.
Când nu vă simţiţi bine, căutaţi să vedeţi ceva frumos.
Puterea frumuseţii interioare este Puterea divinului care radiază în noi, dar de care nu suntem conştienţi atâta vreme cât acceptăm visele urâte ale minţii ca fiind reale.
Să înţelegem că frumuseţea începe din interior şi se desăvârşeşte prin lucrarea pe care o facem noi înşine în… noi.
Pentru aceasta avem nevoie să înţelegem că gândurile pe care le acceptăm ca fiind reale pot fi la fel de pline de iubire sau golite de iubire ca şi comportamentele, ca şi atitudinile, ca şi reacţiile, ca şi faptele noastre.
O putem atinge evoluând spiritual, făcând un salt în conştiinţă, devenind – cu alte cuvinte – fiinţe care iubesc.
Puterea frumuseţii e însăşi Puterea divinului care impregnează întreaga existenţă.
Să ne întoarcem la frumuseţe înseamnă să revenim la noi înşine şi la ceea ce suntem, dar am uitat.
Putem lua drumul înapoi, către viaţă, către dragoste şi bucuria de a fi, începând prin iubirea pe care o manifestăm noi în relaţia cu tot ce ne înconjoară.
Veţi înţelege că-n suferinţa umană e o eroare de percepţie, cauzată de faptul că gândim iraţional, deci şi incorect, simţim presiunea acestor gânduri sub formă de emoţie şi facem lucruri care sunt împotriva vieţii şi a iubirii.
Avem nevoie să învăţăm că mintea noastră e ca un cal sălbatic, care ne rătăceşte dacă n-o conducem ca nişte cunoscători, cu inteligenţă şi cu un dram de cunoaştere spirituală.
Avem nevoie să fim atenţi la frumos pentru a-l vedea.
Modul nostru de a gândi, de a percepe, de a visa, de a înţelege, mai ales, trebuie pus sub semnul întrebării.
Negativitatea ne împiedică să vedem frumuseţea divină în noi şi lângă noi.
Căutarea adevărului ne poate ajuta să punem în mişcare rotiţele legilor spirituale, care vor aduce către noi adevărul şi anume acela că suntem frumoşi şi toată existenţa e plină de frumuseţe divină.
Iubirea pentru tot ce ne înconjoară ne poate trezi.
Problema este să ne trezim din somn, să ne amintim că visăm suferinţa şi urâtul și, mai ales, să ne folosim liberul arbitru pentru a alege starea de trezire a conştiinţei.
Problema noastră este una: să fim conştienţi de frumuseţe, de divinul frumos care ne dansează împrejur, dar şi în interiorul nostru, clipă de clipă
