Referindu-se la Pescarusul intr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, intre altele: „Scriu o piesa pe care probabil nu o voi termina pana la sfarsitul lui noiembrie.
Asteptam un esec si ma pregatisem pentru el precum te-am prevenit cu o absoluta sinceritate”..
Intr-adevar, vanitatea mea a fost naucita, dar stiti, nu a fost o lovitura din senin.
Am actionat atat de rece si de responsabil precum un om care a facut o oferta si apoi a fost intampinat cu un refuz si nu mai are nimic altceva de facut decat sa plece.
Daca as fi fost un las, as fi alergat de la un editor la altul si de la un actor la altul, i-as fi implorat sa fie ingaduitori si as fi petrecut doua trei saptamani in Petersburg, agitandu-ma cu Pescarusul meu, cu emotie, cu o transpiratie rece in lamentatii.
Apoi m-am dus la culcare, am dormit sanatos si a doua zi am mers acasa fara a suspina vreo nemultumire.
Pe cuvantul meu de onoare.
Constient de geniul sau, Cehov riposteaza: „De ce aceasta calomnie? Dupa reprezentatie am luat cina la Romanovi.
Premiera s-a dovedit dezastruoasa, editorul sau aducandu-i acuze ca, pilda, lasitatea evidenta, caracterul din cale afara de feminin.
E o comedie, exista trei roluri pentru femei, sase pentru barbati, patru acte, peisaje (privelistea unui lac), o multime de conversatii despre literatura, putina actiune, multa iubire”.
O scriu nu fara placere, desi ma tem de conventiile scenei.
Referindu-se la Pescarusul intr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, intre altele: „Scriu o piesa pe care probabil nu o voi termina pana la sfarsitul lui noiembrie
