Ceea ce avem astazi in Romania cu privire la Bucovina este interiorizarea inconstienta a unei categorii coloniale pana la iluzia autohtonitatii ei, transformarea diversitatii trecute intr-un fetis istoric nationalist si tribalizarea pseudo-folclorica a unor identitati mai complexe, mai fluide, mai hibride si mai eterogene.
Avem nevoie, pentru a intelege trecutul, a putea trai in prezent si a ne putea imagina viitorul, de o memorie sociala inclusiva si pacificata (in sensul lui Paul Ricoeur: memoire apaisee)..
Ale romanilor, ale rutenilor/ucrainenilor, ale germanilor, ale evreilor s.a.m.d.
De fapt, ca sistem complex, dinamic si interactiv de lieux de memoire.
In 2018 ar trebui sa putem contempla si istoria adevarata a Bucovinei, si persistenta ei ca lieu de memoire.
Acest din urma proces este, fara ca artizanii si pacientii s-o inteleaga, un demers de de-nationalizare.
Ceea ce avem astazi in Romania cu privire la Bucovina este interiorizarea inconstienta a unei categorii coloniale pana la iluzia autohtonitatii ei, transformarea diversitatii trecute intr-un fetis istoric nationalist si tribalizarea pseudo-folclorica a unor identitati mai complexe, mai fluide, mai hibride si mai eterogene
