Demult tare demult in Japonia traiau un batran si nevasta lui.
Daca am gresit te rog sa ma ierti Cip cip cip ....
Am crezut ca era ceva de mancare pus pentru mine in acel vas si l-am mancat pe tot.
Cu o zi inainte ea facuse niste apret iar acum cand il cauta nu mai era castronul pe care il umpluse ieri era gol.
In vreme ce ea se intreba cine ar fi putut folosi sau fura apretul vrabia a coborat in zor si plecandu-si capul micut acoperit cu pene un truc pe care il invatase de la stapanul ei pasarea a ciripit si a spus Eu sunt cea care a luat apretul.
Apoi cand venea vremea cinei el pastra mereu niste firimituri cu care sa hraneasca pasarea.
Intr-o zi batranul a plecat sa taie lemne in padure iar femeia a ramas acasa sa spele rufe.
Batranul deschidea colivia si o lasa sa zboare prin incapere si se jucau impreuna.
Iubea acea pasare micuta de parca ea ar fi fost copilul lui.
Cand se intorcea seara dupa o zi de munca in aer liber singura lui placere era sa mangaie vrabia sa ii vorbeasca si sa o invete mici trucuri pe care ea le prindea foarte repede.
El era mai toata ziua plecat sa munceasca la camp si cum nu avea copii ca sa se amuze cand era acasa tinea o vrabie imblanzita.
Batranul incetase de multa vreme sa mai ia in seama bombaneala ei.
Mereu era nemultumita de cate ceva de dimineata pana seara.
Batranul era un om bun la inima si muncitor dar nevasta lui era o femeie ursuza care strica fericirea casei cu limba ei ascutita.
Demult tare demult in Japonia traiau un batran si nevasta lui
