Proza scurta este despre oameni simpli, „fapturi neinsemnate”, fara insusiri. (Cristian Craciun).
Pe care nici punctul final al mortii nu i-l mai reda....
O proza din chiar miezul existentei noastre din care cineva a furat sensul.
Chiar moartea e privita in aceeasi nota melancolic sarcastica, printr-o brusca taietura a finalului.
Cehoviene, ele viseaza la alte spatii si stari, pentru ca sfarsitul sa le fie, de cele mai multe ori, la fel de banal ca si viata.
Nu pentru ca ele ar fi in sine ridicole, ci pentru ca existenta are aceasta dimensiune.
Personajele isi traiesc autentic ridicolul existentei marunte.
Totul scaldat intr-o ironie uneori caustica, o raceala de chirurg in analizarea impasurilor existentiale.
Personajele Stelei Iorga sunt pierdute in esecuri erotice si existentiale, prinse in crizele cotidianului, in majoritate femei dincolo de varsta balzaciana, care bovarizeaza inevitabil deasupra foii de ziar pe care razuiesc morcovii si gasesc anuntul matrimonial rapitor.
Proza ampla este despre „eroi” cu istorie.
Proza scurta este despre oameni simpli, „fapturi neinsemnate”, fara insusiri
