Intr-o seara, Nimo intirzie in oras nepermis de mult.
Cu masca pe fata, dar cu gindurile zburind printre nori.” (Calin).
Cit despre Prieten cu umbra, am scris-o in cel mai ciudat an al vietii mele.
Asta m-a facut sa nascocesc citeva povesti pentru ei, convins ca urechile lor vor sti sa le-asculte cum trebuie.
Artistic, as zice.
Priviti desenele celor mici si ascultati-le bazaconiile! Veti intelege atunci ca ochii lor reflecta lumea cu totul surprinzator.
Ceea ce nu e deloc rau, caci numai asa pot fi intretinute visurile sau imaginatia.
Oricum, am inteles deja ca in fiecare adult ramine ascuns copilul gata de joaca.
Asta ma face sa rid, fiind mai apropiat de numarul invers de ani, 15, virsta inceputurilor de drum.
Una care-l va purta, alaturi de prietenul sau Imran, intr-o calatorie spre Macedonia de Nord, loc plin de secrete, unde va descoperi povestea mamei sale.„Azi-miine voi implini 51 de ani.
Asa incepe aventura lui Nimo.
Calare pe Breazu, calul lui Mihai Viteazul, Nimo porneste spre casa, in vreme ce bunicul sau – statuia lui, mai bine zis – isi mingiie mustata linistit.
O statuie piriie din toate incheieturile si… iat-o cum prinde viata si-i sare in ajutor baiatului.
In intuneric, un scrisnet teribil despica tacerea din Piata Universitatii.
Tocmai a ratat ultimul autobuz care-l putea duce acasa, in cartierul bucurestean Drumul Taberei.
Intr-o seara, Nimo intirzie in oras nepermis de mult
