„Nu suntem singuri in singuratate.”Barnaba si Amedeu erau doi barbati care, desi insingurati, isi aveau in comun singuratatea, fiecare pe insula lui – unul in mijlocul oceanului cerurilor, celalalt in mijlocul oceanului pamantului.
Totusi, echidistanta nu ii facea simetrici: Barnaba era inalt si voinic, iar Amedeue era mic si implinit.
Ambii se bucurau de compania randicilor Martina si Eglantina… si ambii ramaneau, uneori, zile intregi, fara ele… doar daca ar fi stiut ca, de fapt, Martina si Eglantina erau una si aceeasi randunica… cand aici, cand acolo, incercand sa dirijeze, prin al ei cantec si zbor, legatura inaltatoare dintre cei doi singuratici…Intr-o buna zi, Amedeu observase cum un peste zbura spre cer, ramanand suprins! Astfel, acesta decise sa experimenteze, rand pe rand, in voia ciripitului randunicii, „zborul” spre cer al mai multor obiecte… pana a ramas fara ele.
In inaltul cerului, in cele din urma, captura „zilelor de singuratate” a sosit, fiind prins „cel mai mare peste de pe pamant”, fiind prins cineva… Amedeu.
Iar eleganta Martina ciripea… in timp ce Eglantina era mirata…. „Nu suntem singuri in singuratate.”Barnaba si Amedeu erau doi barbati care, desi insingurati, isi aveau in comun singuratatea, fiecare pe insula lui – unul in mijlocul oceanului cerurilor, celalalt in mijlocul oceanului pamantului
