Descriere YEO:
Pe YEO găsești Revista romana de jurisprudenta Nr.3 de la -, în categoria Reviste.
Indiferent de nevoile tale, Revista romana de jurisprudenta Nr.3 din 2024 din categoria Reviste îți poate aduce un echilibru perfect între calitate și preț, cu avantaje practice și moderne.
Preț: 111.6 Lei
Caracteristicile produsului Revista romana de jurisprudenta Nr.3
- Brand: -
- Categoria: Reviste
- Magazin: libris.ro
- Ultima actualizare: 15-03-2025 01:47:23
Comandă Revista romana de jurisprudenta Nr.3 Online, Simplu și Rapid
Prin intermediul platformei YEO, poți comanda Revista romana de jurisprudenta Nr.3 de la libris.ro rapid și în siguranță. Bucură-te de o experiență de cumpărături online optimizată și descoperă cele mai bune oferte actualizate constant.
Descriere magazin:
Revista romana de
jurisprudenta Nr.3 din
2024. Dreptul de proprietate publica Un gand pripit ar putea insela cititorul acestui numar spre o asteptare eronata ca in paginile revistei spetele comentate si articolele de specialitate sa fie cantonate in ramura dreptului administrativ, respectiv a specializarii contenciosului administrativ. Dimpotriva, vom dovedi ca proprietatea publica este un actor frecvent in scenarii juridice diverse. Daca este unanim acceptata afirmatia ca intre notiunile de patrimoniu public si proprietate publica nu poate fi pus semnul egalitatii din perspectiva sferei de cuprindere a celor doua elemente, totusi disputele doctrinare profund ancorate in evolutia istorica, profilul filosofic si specificul legal al notiunilor de domeniu public si proprietate publica continua sa nasca dezbateri germinative[1]. Remarcam locul privilegiat, de aproape rasfatata a legiuitorului, pe care il ocupa proprietatea publica in ansamblul reglementarilor in vigoare, pornind de la insasi Constitutia Romaniei, in al sau art. 136, continuand cu prevederile Codului Civil din titlul VI al cartii a III-a si aprofundand prin normele inscrise in Codul administrativ. Acestora li se adauga, bineinteles, numeroase alte acte normative si infra-legislative care se refera in corpul lor la proprietatea publica. Desi ideea de proprietate a statului a fost multa vreme aproape demonizata din cauza experientelor dure din perioada regimului comunist, observam ca in prezent perceptia colectiva devine mai nuantata pe fondul extinderii proprietatii statului si a unitatilor administrative-teritoriale in forma sa privata. Este aici meritul unei legislatii adecvate, dar si al unei justitii eficiente. Am ales cu prudenta termenul de adecvat pentru a-i putea alatura conjunctia dar, urmata de adjectivul perfectibila. Fara partinire fata de specializarea autorului, incep prin a aminti legislatia reparatorie edictata pentru restituirea imobilelor preluate abuziv, in natura sau prin echivalent, care provoaca si in prezent litigii, fiind departe de constitui un demers finalizat al Statului Roman. Cititorii revistei, ca public avizat, cunosc multitudinea de reglementari survenite de-a lungul anilor, corectate de instanta suprema prin mecanismele de unificare a practicii judiciare, aliniate legii fundamentale prin decizii ale forului constitutional si armonizate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin numeroase decizii. Amintim aici nu doar celebra cauza-pilot Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, dar si nu mai putin renumita cauza Valeanu impotriva Romaniei, in considerentele careia la par. 237 si 239 s-a statuat ca "In aceasta privinta, Curtea ia act de decizia legiuitorului national de a garanta ca nivelul despagubirilor ramane legat in mod rezonabil - chiar daca la un nivel minim - de valoarea de piata a proprietatii la momentul emiterii deciziei de despagubire. In conformitate cu actuala versiune a dispozitiei relevante, despagubirile se calculeaza in functie de evaluarile stabilite de camera notarilor relevanta in anul anterior deciziei de despagubire, dar totusi avand in vedere amplasamentul si caracteristicile tehnice ale proprietatii relevante la momentul exproprierii (...) 239. In plus, Curtea ia act de constatarile ICCJ potrivit carora legea a urmarit sa acorde reclamantilor echivalentul monetar al ceea ce ar fi primit daca restituirea in natura ar fi fost posibila, (…), considerand implicit ca orice alta metoda de evaluare decat cea care tine cont de specificatiile tehnice ale proprietatii, asa cum era la momentul privarii, ar fi nedreapta si inechitabila. Cu toate acestea, Curtea nu poate pierde din vedere faptul ca, daca restituirea in natura ar fi fost posibila, reclamantii ar fi intrat in posesia unui bun care ar fi cuprins cel putin unele evolutii care au avut loc in timp, indiferent daca de natura generala (politica de planificare urbana) sau de o natura mai speciala (de exemplu, reamenajari, renovari); rezulta ca in cazul in care compensatia acordata trebuie sa ramana echivalenta cu valoarea bunului in natura, aceasta nu