Se lumineaza de ziua.
Din fata saniei, Rudolf il intreaba iar: — Mai e mult? .
Ceilalti locuitori ai padurii, ori sunt deja bunici, ori sunt prea tineri ca sa aiba copii. Mos Craciun mai ofteaza o data si simte cum il ia cu frig.
Acolo, sub poalele lor tremuratoare, scuturate de vant si de ani, bine pititi in casutele lor de iarna, mai sunt cativa copii deosebiti. Acolo isi au salasul Dana-Roscovana, fata cumetrei Coada-Stufoasa, Mirel-Iepurel, baiatul lui Ureche-Lunga si Lica-Martinica, fiul lui Mormaila.
Intoarce capul spre sanie si intreaba: — Incotro, Mos Craciun? Trezit pe neasteptate, Mosul tresare, scutura din cap raspandind in jur o puzderie de stelute din barba alba, apoi raspunde oftand adanc: — Spre Padurea Uriasilor Verzi! Vezi bine, Uriasii Verzi nu sunt altceva decat brazii batrani si vanjosi care-si ridica bratele in fiecare seara pana la Luna, cat sa-i spuna „Noapte buna!” si dimineata pana la Soare, ca sa-i faca si lui o urare.
Inca un drum si si-a incheiat si anul acesta misiunea. Renii, osteniti de alergatura, calca nesiguri pe pojghita subtire de gheata, gandindu-se la grajdul lor cald, la fanul proaspat asternut de cu seara. Numai Rudolf, cu nasul rosu de ger, e putin mai vioi.
Darnicul prieten al copiilor motaie rapus de oboseala.
Pe drumul alb taiat printre nameti, sania lui Mos Craciun inainteaza cu greu.
Se lumineaza de ziua
