Poezia Ramonei Balutescu sta sub semnul urgentei.
Mircea Mihaies.
Cuvintele stau intr-un echilibru precar alcatuind un arhipelag de vise si aspiratii contrariate urme plapande ale unui sfarsit care s-a produs deja.
Harta mentala a suferintei e strabatuta de poeta intr-un murmur de melancolie si patos.
Lirismul contondent al versurilor e consecinta unui panteism asumat in mod radical prin distrugerea ierarhiilor artificiale create de pretentia omului de a se plasa in centrul universului.
Ea tine sa depuna marturie nazuind sa devina manifest e o poezie care-si propune sa te ia prizonier.
Poezia ei nu vizeaza in prima instanta comunicarea si sugestia.
Ceva din spiritul jurnalistului de investigatie se decanteaza in fine otravuri metaforice.
Versurile sunt precipitate abrupte de-o directete adeseori sfidatoare.
Poezia Ramonei Balutescu sta sub semnul urgentei