Cautarea permanenta neostoita a propriei identitati a propriei fiinte aceasta pare a fi in prima instanta miza tutelara a demersului liric al Rodicai Buzdugan.
Ioan Grosan.
Conclusiv in peisajul atat de variat al poeziei romanesti contemporane volumul Rodicai Buzdugan face o impresie cu totul aparte.
Insa eul poetic nu ramane niciodata in profan ci asemeni celui al lui Arghezi care cere initatii dovezi palpabile ca exista Vreau sa te pipai si sa urlu este si aici finalul se metamorfozeaza in rugaciune asa te-am invatat plangand nesupusa cumainile ramase intinse spre milostivirea si iubirea ta Doamne rugandu-te sa ramai langa mine .
O cautare cu atat mai grava cu cat ea se desfasoara preponderent in spatiul cu geometrie variabila al iubirii pentru un Celalalt niciodata intrezarit pe deplin dar mereu omniprezent.
Cautarea permanenta neostoita a propriei identitati a propriei fiinte aceasta pare a fi in prima instanta miza tutelara a demersului liric al Rodicai Buzdugan
