„Tinand drept, la deal, mijlocul drumului si la vale firul apei, crescut de curatii lui parinti tarani cu geamatul plugului si sudoarea lui, la scoala la Ploiesti, Eugen Simion a indreptatit pe viu metafora lui Arghezi, schimband brazda-n calimara.
Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universitati....
Calinescu”, coordoneaza Dictionarul General al Literaturii Romane (I-VII).
Ca director al Institutului „G.
Aici deschide colectia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii romane, iar intre 2002-2009 scoate in 38 de volume manuscrisele lui Eminescu in facsimil.
In 1999 devine Director-fondator al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta.
In 1994 devine vicepresedintele, iar din 1998 pana in 2006 este Presedintele Academiei Romane.
In 1991 este ales membru al Academiei Romane.
Intre 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona.
Debuteaza in presa literara in 1960 si face cronica literara decenii de-a randul la Gazeta literara si Romania literara.
In 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferentiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Colaboreaza intre 1956-1962 in „Colectivul Eminescu”al Academiei Romane, condus de Perpessicius.
A obtinut titlul de doctor in stiinte filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mantuit, condusa de profesorul Serban Cioculescu (1969).
Caragiale” din Ploiesti si a urmat cursurile Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti si Iorgu Iordan.
A studiat la Liceul „I.
L.
Calinescu, intru dragoste de poezia patriotica, dupa opinia inimii noastre.” Nichita STANESCU, „Arges”, 1976.
Eugen Simion s-a nascut la 25 mai 1933 in Chiojdeanca (Prahova).
Cartea Domniei Sale Scriitori romani de azi este cea mai de seama de la Istoria literaturii romane a lui G.
Creator de ramura cu umbra, adica nepot de stejar si var primar cu marul domnesc.
Eugen Simion reprezinta si este intelectualul roman autentic.
Dorul de Apollo si-l striga parca din bratele lui Dionysos.
Foc de inteligent, el este insa, mai intai de aceasta povara, talentat.
El si-a facut din modul echilibrat si adanc de a gandi o respirare, iar din modul curat si pe-ndelete de a cumpani – inspirare.
Astazi il regasesc, dupa ce am tocit cu coatele aceleasi banci de scoala si cu sufletul acelasi praf de aripa de flutur, implinit si in luminoasa maturitate.
Toate aceste precepte taranesti se vor fi aflat si in adolescentul Eugen Simion cand a optat pentru cerneala.
Vorba dulce mult aduce, asa se face ca aici la noi se mai gaseste si cand nu se mai gaseste.
Oricine la noi e ca la el acasa daca nu isi uita inima altunde.
Repezi la suprafata si iuti in strafund, pestii din piatra ii pescuim, sculptandu-i cu dintii pe cei din apa.
Exista o omenie a florii si o suavitate a painii aici la noi unde ingerii au burta si muntii suplete.
Exista un bun-simt al acestui popor si o masura, un drag de munca in idei si o spalare de vedenii, un mod drept de a construi si de a aseza chiar si aerul pe frunze, care il cinsteste si care tot timpul se reproduc. „Tinand drept, la deal, mijlocul drumului si la vale firul apei, crescut de curatii lui parinti tarani cu geamatul plugului si sudoarea lui, la scoala la Ploiesti, Eugen Simion a indreptatit pe viu metafora lui Arghezi, schimband brazda-n calimara
