In proza noastra din ultimii douazeci de ani au fost destule incercari, dupa unii, prea multe, de explorare a lumii interlope; din pacate, majoritatea cartilor, fara valoare literara, a produs imaginea unui teritoriu lipsit de relief, nivelat in injuratura, comportament violent si grobianism, iar perceptia lui s‑a fixat in sintagme precum „pleava, scursura societatii”, cum spune un taximetrist in romanul lui Cristian Ghica, „pericol social”, „mafioti”, „paria” etc.
Cartile acestea imita o realitate, ii transcriu limbajul si comportamentul, oprindu‑se, insa, la glazura, in trivialitate, violenta fara capat si limbaj licentios.„Smecher cu carte” este printre foarte rarele carti care ofera un profil, o radiografie exacta a acestei lumi si, mai ales, tipologiile sale; lumea lui Uscatu’ este una personalizata, cu povestile, dramele, izbanzile si personajele ei, stratificata, cu ierarhii precise (…).
In proza noastra din ultimii douazeci de ani au fost destule incercari, dupa unii, prea multe, de explorare a lumii interlope; din pacate, majoritatea cartilor, fara valoare literara, a produs imaginea unui teritoriu lipsit de relief, nivelat in injuratura, comportament violent si grobianism, iar perceptia lui s‑a fixat in sintagme precum „pleava, scursura societatii”, cum spune un taximetrist in romanul lui Cristian Ghica, „pericol social”, „mafioti”, „paria” etc.
Cartile acestea imita o realitate, ii transcriu limbajul si comportamentul, oprindu‑se, insa, la glazura, in trivialitate, violenta fara capat si limbaj licentios.„Smecher cu carte” este printre foarte rarele carti care ofera un profil, o radiografie exacta a acestei lumi si, mai ales, tipologiile sale; lumea lui Uscatu’ este una personalizata, cu povestile, dramele, izbanzile si personajele ei, stratificata, cu ierarhii precise (…)