Descriere YEO:
Pe YEO găsești Sofisme alegorii, bazaconii, palimpseste, parabole, de la Cartex, în categoria Media > Books > Print Books.
Indiferent de nevoile tale, Sofisme alegorii, bazaconii, palimpseste, parabole, paradoxuri, pastise, precum si extraordinare plastografii din cartierul de Est din categoria Media > Books > Print Books îți poate aduce un echilibru perfect între calitate și preț, cu avantaje practice și moderne.
Preț: 24 Lei
- Brand: Cartex
- Categoria: Media > Books > Print Books
- Magazin: publisol.ro
- Ultima actualizare: 05-03-2025 01:38:56
Comandă Sofisme alegorii, bazaconii, palimpseste, parabole, Online, Simplu și Rapid
Prin intermediul platformei YEO, poți comanda Sofisme alegorii, bazaconii, palimpseste, parabole, de la publisol.ro rapid și în siguranță. Bucură-te de o experiență de cumpărături online optimizată și descoperă cele mai bune oferte actualizate constant.
Descriere magazin:
Sofisme &
alegorii,
bazaconii,
palimpseste,
parabole,
paradoxuri,
pastise,
precum si
extraordinare plastografii din
cartierul de Est În „
Sofisme &
alegorii,
bazaconii…“ exista insa si un alt sens al vopsitului cu acril fara de care imaginea poeziilor lui Radu Enache ar fi complet neinteleasa, un palimpsest la urma urmelor indescifrabil. La inceput, naratorul isi exprima, ironic, regretul de a nu-si fi publicat volumul „dupa 1900, pe la amiaza“. Initial, am citit „1990“, si probabil ca greseala mea nu e tocmai intimplatoare, caci textele lui Radu Enache trimit la epopeea ironista a lui Mircea Cartarescu din Levantul (aparuta in 1990). Daca universul este, asa cum am spus, antic, scriitura este româneasca, un tur de forta postmodernist, intru totul postmodernist prin poezia româneasca, realizat printr-o multime de metode, dar mai ales prin aceea a calchierii. Astfel, versul lui Eminescu: „Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile“, devine la Radu Enache: „Nu-i vie piatra! E-n zadar c‑o pila!“, iar versul lui Arghezi: „Niciodata toamna nu fu mai frumoasa“, devine: „Niciodata broasca nu fu mai testoasa“. Acrilul este deci substanta postmodernismului, care se desfasoara prin ironie si autoironie,
pastise, anacronisme (Gretel e feminista), o intertextualitate debordanta – aproape in fiecare strofa, daca nu in fiecare vers, gasesti o trimitere, un citat, o calchiere, astfel incit textul devine dens autoreflexiv, un joc al limbajului derutant, in care sensurile se ascund si se arata ca niste raze de lumina, in functie de schimbarea perspectivei.