Inchinand Sonetele sale satului care ni l-a daruit pe Lucian Blaga, Pascu Balaci asaza, pe harta valorilor de patrimoniu ale neamului, localitatea de langa Sebes, conferindu-i o noua dimensiune. - Pascu Balaci. - Mircea Popa Cartea aceasta cuprinzand 40 de sonete (plus inca doua sonete, la final: In cautarea gorunului magic si Adio, dar raman cu tine Blaga ...) se constituie nu numai intr-un omagiu binemeritat adus poetului Lucian Blaga, cu ocazia implinirii celei de-a 40-a editii a festivalului de poezie care-i poarta numele, ci si intr-un cuvant de lauda si de multumire adus tuturor acelor oameni de cultura deosebiti (amintiti sau neamintiti in acest cuvant inainte) si care au avut in trecutul socialist, au in prezentul capitalist si al economiei de piata si vor avea grija in viitorul, pe care nu-l putem prevedea, ca mirabila samanta, semanata cu speranta, credinta si dragoste de fiecare in gradina casei din Lancram sa rodeasca mereu in sufletele noastre oriunde ne vom afla.
Rolul poeziei lui Pascu Balaci a fost acela de a inchega o tesatura trainica intre aceste mirifice locuri si spiritualitatea artistica romaneasca, de a aduce Lancramului, si poetului pe care l-a nascut, ofranda unui elogiu de dragoste si veneratie.
Fara doar si poate ca Lancramul a devenit loc de aspiratie si pelerinaj, la fel ca Ipotestii lui Eminescu, Humulestii lui Creanga, Livenii lui Enescu, Hordoul lui Cosbuc, Prislopul lui Rebreanu sau Ciucea lui Goga.
Inchinand Sonetele sale satului care ni l-a daruit pe Lucian Blaga, Pascu Balaci asaza, pe harta valorilor de patrimoniu ale neamului, localitatea de langa Sebes, conferindu-i o noua dimensiune
