Citeste aici interviul acordat de Cristian Teodorescu librariei Libris.ro blog.libris.ro/2016/02/24/cristian-teodorescu-daca-ai-o-problema-de-viata-nu-ti-strica-putina-fictiune/ Cartile de vizita nu i‑au folosit Ciinelui asa cum spera.
Isi reparase masina si o data pe saptamina isi scotea familia la restaurant, dar si el, si Mari aminau sa‑si cumpere haine, iar pentru baieti nu mai intrau in magazine, ci le luau tricouri.
Dar cum preturile tipografiei cresteau de la o luna la alta, iar Mari facea piata si platea angaralele la bloc cu banii pe care ii primea de la vinzatorii de ziare, Ciinele nu stia cit de mare era acel plus.
Dupa ce a tras linia cheltuielilor, a iesit „pe plus“, cum observase contabilul care‑i facea socotelile.
Ar fi vrut sa plateasca pe cineva sa curete bustul, totusi revista nu‑i mergea atit de bine incit sa poata scoate bani din buzunar pentru binefaceri edilitare.
Ciinelui i se parea ca venise timpul sa‑i multumeasca lui Gherea pentru momentul de inspiratie cind se hotarise sa infiinteze revista.
Praful ii daduse o nuanta singerie.
Batrinul literat si circiumar socialist nu scapase de vopseaua rosie care‑i macula bustul.
Abia dupa aparitia celui de‑al treilea numar al Gastronomului Ciinele i‑a facut o noua vizita inspiratorului sau din scuar.
Asa ca nu mai putea da inapoi, cu toate ca se gindea sa‑si gaseasca din nou un serviciu normal si sa uite de nebunia lui cu revista.
La volan, Ciinele isi facea socoteala ca de pe urma Gastronomului cheltuise 80.000 de lei, isi stricase masina si sotia lui incepuse s‑o ia razna.
Lada lor bufnea sec la fiecare gaura din caldarim, cu amortizoarele ei stricate, dar isi vedea linistita de drum.
Ciinele, care pregatea urmatorul numar, a lasat totul deoparte si s‑a dus impreuna cu Mari sa plaseze Gastronomul la tarabele din cartier pe unde lipsea.
Cind a ajuns acasa, cu parul ud pe fata, n‑a vrut sa auda de prosop si nici de fohn : descoperise zece tarabe si doua chioscuri unde ar fi putut plasa revista. si‑a continuat drumul de la o taraba la alta si dupa ce a inceput ploaia, chiar daca i se strica permanentul pe care si‑l facuse la coafor in ziua cind revista iesise din tipografie.
Mari a pupat‑o pe obraz, fara sa‑i spuna nimic, apoi, in loc sa se urce in troleibuz, cinci statii pina acasa, a luat la rind chioscurile si tarabele cu ziare sa intrebe cum se vinde Gastronomul.
Arta culinara nu era de nasul oricui ! Profesoara de rusa si de franceza i‑a aratat lui Mari Gastronomul , pe care il cumparase pentru a demonstra in cancelarie cum trebuia sa arate o asemenea revista.
Cind a auzit in cancelarie ca Mari si sotul ei voiau sa publice o revista cu retete, a apucat‑o risul. si chiar daca Mari nu mai era chiar atit de tinara, o banuia si pe ea ca n‑are in cap decit liniute si bastonase, ca toate celelalte.
Doamna Markov avea o parere proasta despre invatatoarele tinere.
Foarte interesanta“.
La prinz, cind sa plece, o opreste in curte doamna Markov, batrina profesoara de rusa si de franceza, si incepe s‑o caineze : &bdquo
Mari, grabiti‑va, draga, cu revista aia a voastra, ca a mai aparut deja una.
Colegele ei invatatoare rasfoiau Gastronomul si il puneau in posete, sa se inspire din el.
Dusese citeva exemplare la scoala si le pusese pe masa din cancelarie.
Mari era fericita.
Depozitul era la el acasa si in portbagajul masinii, careia i se rupsesera amortizoarele din spate din cauza greutatii Gastronomului .
Cei care luasera revista, de proba, il intrebau daca mai are brosurica aia cu retete in depozit.
Dupa trei zile infiorator de lungi au inceput sa sune telefoanele.
Gastronomul lui mic cit palma abia se vedea pe tarabe, printre ziare.
Cind s‑a vazut cu primul numar al revistei tiparit, nu mai avea nici un ban pe carnetul de CEC si ultima leafa pe care o luase de la institut, lichidarea, era pe terminate.
Singurele carti de vizita cu care a deschis usile erau hirtiile albastre de o suta de lei.
Nu se uita nimeni la ele.
Citeste aici interviul acordat de Cristian Teodorescu librariei Libris.ro blog.libris.ro/2016/02/24/cristian-teodorescu-daca-ai-o-problema-de-viata-nu-ti-strica-putina-fictiune/ Cartile de vizita nu i‑au folosit Ciinelui asa cum spera
