In prefata primului sau volum, acad.
Volumul de fata face sa vedem in deplinatatea sa frumusetea launtrica a omului si ne atrage atentia asupra sensurilor profunde ale trecerii acestuia prin Univers. O poezie luminoasa, pozitiva, mangaietoare, care reafirma valorile fundamentale ale umanismului si redefineste liric categoriile acestuia in contextul vietii contemporane. Cititorul nu poate iesi decat profund imbogatit sufleteste din lectura acestei carti, pe care o recomandam din toata inima..
Pe Tabla de Sah a lumii intregi, noi, piesele animate prin mecanisme nevazute, avem marile daruri ale iubirii, iertarii si liberului arbitru, care ne sunt hrana sufleteasca, arme, unelte si sprijin in nazuinta noastra de implinire spirituala prin cunoastere.
Veronica Stanei Macoveanu scrie o poezie grava, cu implicatii filozofice, in care gandirea robusta, ponderat optimista a autoarei se impleteste cu sentimentele sale de iubire, grija si ocrotire fata de oameni, cu respectul fata de solemnitatea trecerii fapturii umane prin Univers si ingrijorarea in fata dificultatilor si presiunilor acestei treceri.
Nu pot spune decat ca ne aflam, probabil, confruntati cu o putere nebanuita de creatie poetica.“ Operele ulterioare ale Veronica Stanei Macoveanu ii dau dreptate Doamnei Zoe Dumitrescu-Busulenga, forta de creatie a poetei concretizandu-se de-a lungul anilor in capodopere lirice de mare frumusete.
O traire de mutatii, autentica, de la neant la existenta, de la existenta la neant, ca ale unei pasari Phoenix, nu poate fi etichetata, nici judecata critic.
Este, fara niciun fel de indoiala, „punct in universe, punct arzand, punct vazand, punct, centru al meu, fara centru, desfiintat, curgand”, fiind in explozii ale timpului, pentru clipa „singura clipa in care traiesc, clipa a nasterii, clipa dorita, clipa cand sunt cer, cand sunt apa, cand sunt pamant, cand sunt tot, clipa a mistuirii din nou in punct, nestiut, umil punct”.
Fara simulatie, caci asta se simte din suprafireasca tensiune a cuvantului, sufletul tanar traieste cu o rara forta starile conditiei umane.
Durere, durere din prea multa iubire, sfasiere din prea mare dorinta de unitate, asa se infatiseaza prima expresie lirica a Veronicai Stanei .
Zoe Dumitrescu-Busulenga spune: „Izvorate dintr-o sete neistovita, o sete enorma de cunoastere, de absorbire, de contopire cu lumea in toate ipostazele ei, strigatele (caci nu le putem numi simplu, versurile) tinerei poete au in ele o putere de elemente dezlantuite. doc. dr. prof.
In prefata primului sau volum, acad
