Intr-o epoca bogata in cuvant, stiri, informatii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degraba ciudat ca cineva sa vorbeasca despre tacere.
CUPRINS: &bull
Tacerea cea bine graitoare &bull
De la suparare la intristare si depresie &bull
Parintii si cresterea copiilor &bull
Sfantul Munte si tinerii &bull
Sfanta Liturghie si Sfanta Euharistie &bull
Intampinarea Patimilor Domnului.
Cand insa chiar vorbesc, lasa cuvant plin de continut.
Astfel, pur si simplu tac.
Nu tac pentru ca nu stiu sa vorbeasca, din rea-vointa si din ingamfare ascunsa ca nu participa la discutii de nivel inalt, ci din simtirea smerita ca nu au ceva important de spus.
Oamenii tacuti vorbesc prin Tacerea lor sobra.
Tacerea deliberata, putina vorbire cultivata cu grija si respingerea vorbariei si a barfei constituie cinstea tacerii si evitarea obositoarei poliloghii, de la care provin continuu diferite probleme precum certuri, raceala sufleteasca, zarva.
Cineva care tace nu inseamna nicidecum ca e nepasator, apatic, lipsit de vlaga si neatent.
Tacerea e un fel de a fi.
In vremuri de decadere a cuvantului in minciuna, jignire, lingusire, ironie, inselaciune si batjocura, se impune, credem, sa faca referire cineva si la cunoscuta, aleasa, discreta si de folos aducatoarea tacere.
Intr-o epoca bogata in cuvant, stiri, informatii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degraba ciudat ca cineva sa vorbeasca despre tacere
