Aceasta carte are ea insasi o fascinanta poveste, dincolo de faptul ca include intre pagini o fascinanta istorie. (Ioan-Aurel Pop).
Cartea inaugureaza Colectia &bdquo
Biblioteca valorilor transilvane” a Editurii Casa Cartii de Stiinta, colectie careia ii dorim o existenta perena, menita sa ilumineze mintile si sufletele cititorilor.
Este un exercitiu fascinat de viziune sincrona si simfona asupra unei franturi de civilizatie europeana, izvorata din clasicismul greco-latin si din valorile crestine.
Autorul – fara ura si partinire, dupa testamentul lasat de Cornelius Tacitus – ne informeaza despre o lume transilvana eterna si perena, plina de viata si de energie, pe cale sa se schimbe, insa, dupa reteta revolutionara care avea sa zguduie intreaga Europa.
Suntem indemnati nu sa ne inchipuim ca Transilvania era mai prospera, mai civilizata si mai aproape de modelul occidental decat este astazi, ci sa meditam la felul in care se poate reconstitui trecutul, cum se cuvine a reflecta prezentul si cum este realist a proiecta viitorul.
Pentru prima oara, publicul romanesc are sansa sa vada, in limba romana, cum erau priviti romanii pe la jumatatea secolului al XIX-lea, cum le era prezentata imaginea la Paris, zugravita prin pana unui observator direct si onest.
Autorul avea la acea data 26 de ani si manifesta o maturitate intelectuala surprinzatoare, un bagaj de cunostinte impresionant, un adevarat talent pentru limbi straine si chiar un spirit stiintific de investigare a trecutului rar intalnit la o asemenea varsta.
Opera sa fundamentala, in doua volume, ramane La Transylvanie et ses habitants, aparuta la Paris, in 1845.
Dar se apleaca tot cu multa curiozitate si dorinta de cunoastere si asupra romanilor, pe care-i receptase in mod indirect (din lectura operei lui Jules Michelet si din discutii purtate cu Edgar Quinet) si direct (in drumurile sale din Transilvania si Partile Vestice).
Are o fireasca simpatie fata de maghiari – dintre care isi alesese sotia, cu zece ani mai mare decat el – pe care ii face cunoscuti cu insistenta in patria sa, Franta, si in restul Europei.
A avut o viata scurta, dar intensa, reusind sa se implice pentru o clipa in Revolutia de la 1848-1849, sa cunoasca Europa Centrala, Ungaria si Transilvania, sa scrie si sa publice (in timpul vietii) cel putin trei carti si patru articole, intre care unele despre romani.
Habent sua fata libelli! Un tanar intelectual, Auguste de Gerando (1819-1849), eseist si iubitor de cultura, nascut din tata francez si mama italianca, devenit ginerele unui conte ungur Teleki (posesorul unui palat existent si astazi la Satulung, in judetul Satu Mare), a ajuns sa cunoasca Transilvania profunda.
Aceasta carte are ea insasi o fascinanta poveste, dincolo de faptul ca include intre pagini o fascinanta istorie
