In literatura juridica, domeniul dreptului muncii este considerat a fi unul vast, acesta facand parte dintr-o ramura a dreptului privat, alcatuita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de munca sub toate aspectele lor, conflictele de munca, atributiile structurilor sindicale si patronale precum si controlul aplicarii legislatiei muncii.
El este afirmat in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, la 10 decembrie 1948, potrivit careia „cel ce munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnita.
Salariul este considerat corolarul dreptului de munca.
Salariul a fost creat avand la baza un studiu solid al legislatiei si experienta specialistilor in domeniu.
In opinia noastra, salarizarea inseamna mult mai mult decat plata unui salariu, este o legatura importanta care creeaza incredere si credibilitate intre salariat si angajator.
Aceste drepturi sunt consecinta drepturilor fundamentale ale salariatilor si dreptul la munca, dreptul la salariu, dreptul la odihna, la asociere in sindicate, la conditii de munca corespunzatoare, dreptul la asigurari sociale sau securitate sociala.
Orice asemenea conflict priveste interesele cu caracter profesional, social sau economic ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca.
In cadrul disciplinei de dreptul muncii, conflictele de munca reprezinta o componenta importanta deoarece este necesara tratarea dezacordurilor intervenite intre partenerii sociali in raportul de munca.
In concluzie, dreptul la munca, are un caracter complex si include libertatea alegerii profesiei, libertatea alegerii locului de munca, a protectiei sociale a muncii, salarizarea muncii depuse, repausul saptamanal, concediul de odihna platit.
Acestea sunt cuprinse in: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata in anul 1948, in Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, in Carta Sociala Europeana, in Conventiile Organizatiei Internationale a Muncii.
Cu privire la actele internationale la care Romania este parte, dreptul muncii, este dreptul pe care il are orice persoana, de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si se vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
Ca o consecinta a acestor schimbari, in Romania s-au adoptat numeroase legi, care au schimbat totalmente intregul evantai de probleme referitoare la dreptul muncii.
Ca o consecinta fireasca a schimbarilor petrecute dupa anul 1989, a tranzitiei si trecerea la economia de piata, Romania a ratificat multe Conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) care reglementeaza multitudinea de schimbari fundamentale, specifice legislatiei muncii, pe plan national si european.
Aceste garantii, sunt specifice economiei de piata (exemplu: negocierea contractului colectiv de munca, tripartidismul, concedierile colective, greva).
In consecinta, este un drept natural si imprescriptibil, garantat de Constitutie, care se realizeaza prin politica organelor de stat.
Garantiile privind realizarea dreptului la munca in Romania prevad ca dreptul la munca nu poate fi ingradit de nimeni, fiindca este insasi dreptul fiintei umane de a trai.
Subliniem opinia ca dreptul la munca nu este numai un drept declarativ, ci este un drept obiectiv garantat de stat, statul asumandu-si asigurarea si apararea lui.
Munca a fost factorul determinant in aparitia si dezvoltarea speciei umane si continua sa reprezinte o necesitate obiectiva pentru existenta si progresul societatii.
In calificarea corecta a muncii trebuie sa se tina seama, ca forta de munca este inseparabila de persoana care o presteaza, spre deosebire de orice marfa.
In acelasi timp, munca reprezinta o conditie a traiului, deoarece fara a presta munca nu se pot obtine bunurile necesare vietii.
Munca este o trasatura esentiala a activitatii umane, omul fiind singura fiinta care depune efort in mod constient in vederea obtinerii unor foloase.
In literatura juridica, domeniul dreptului muncii este considerat a fi unul vast, acesta facand parte dintr-o ramura a dreptului privat, alcatuita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de munca sub toate aspectele lor, conflictele de munca, atributiile structurilor sindicale si patronale precum si controlul aplicarii legislatiei muncii
