Nu există fatalitate decât dacă noi înșine credem în ea și o acceptăm pasiv.
Doar că aceste elemente înnăscute sunt totuși transformabile, ele putând fi reprogramate dacă avem parte de grijă, atenție și afecțiune.
Ceea ce a dobândit o generație devine ceva înnăscut pentru generațiile următoare.
Familia are o memorie, ca și cum ar fi o singură entitate, mai presus de fiecare dintre membrii ei din prezent, din trecut sau chiar din viitor, influențând comportamentul descendenților, adesea chiar și sănătatea, prin bolile care îi afectează.
Corpul nostru păstrează uneori atât de profund amprenta rănilor emoționale încât ele pot codifica astfel anumite fragilități fizice și psihice transmisibile.
Purtăm în noi memoria unor fapte pe care nu le cunoaștem, dar pe care le-am încorporat și integrat, mai ales dacă suferința legată de un anumit eveniment a fost reprimată.
Lucrează cu tine! Altminteri, trauma nerezolvată are putere de destin.
Suntem legați de nenumărați strămoși despre care nu știm aproape nimic, printr-o incredibilă loialitate.
Nimic nu e implacabil și totul este posibil.
Nu există fatalitate decât dacă noi înșine credem în ea și o acceptăm pasiv
