„Sub aceasta forma a aventurilor, o forma atragatoare, am incercat sa povestesc despre o tema foarte grea, tema foametei in masa.
Cel de-al doilea roman al sau, Copiii de pe Volga (Deti moi
Humanitas Fiction, 2020), publicat in....
A fost, de asemenea, finalist la Premiul Medicis Etranger.
A fost finalist la Russkii Buker (Booker Rus), in 2016 i s-a acordat Premiul Cyrano, iar in Franta a aparut in 2017 si a primit Premiul revistei Transfuge.
In Rusia, in 2015: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Premiul intai si Premiul cititorilor – Locul intai
Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi), Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) si Premiul Zviozdnii Bilet (Bilet spre stele) al Festivalului Aksionov.
Inspirat din relatarile bunicii ei, o invatatoare tatara care a petrecut 16 ani intr-o colonie de munca din Siberia, romanul s-a bucurat imediat de un succes rasunator si a primit mai multe premii prestigioase.
In 2015 publica primul roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrivaet glaza
Humanitas Fiction, 2018).
A lucrat in relatii publice, publicitate si marketing si a colaborat cu articole la revistele Neva, Oktiabr, Sibirskie ogni etc.
A absolvit Facultatea de Limbi Straine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuieste la Moscova, unde a urmat cursurile Academiei de Cinematografie, sectia scenaristica.
Un gen care promite salvarea in final.“ – Elena Kostiukovici Guzel Iahina s-a nascut in 1977, la Kazan.
In plus, este, slava Domnului, o robinsoniada.
Mie [cartea aceasta] mi-a amintit si de calatoriile lui Marco Polo si ale lui Afanasi Nikitin in intangibilul si luxuriantul Orient, pe taramul indestularii si al cruzimii salbatice, atractia caldurii, a caldurii cumplite, a dogoarei, a mirajului desertului.
Toti ne amintim acest sentiment de la Platonov: cele citite te-au schimbat. „Pot spune ca astfel de carti se nasc foarte rar si ele ii schimba pe toti cei care le citesc.
Astfel incepe o calatorie aventuroasa, de sase saptamani, din padurile de pe malul Volgai si stepele kazahe pana in desertul Kizilkum si muntii Turkestanului, desfasurand o panza fabuloasa, pe care sunt zugravite destine, personaje pline de culoare (cazaci albi, tarani porniti in bejenie, cekisti, basmaci si, mai ales, micii vagabonzi excentrici), iubiri, gesturi exaltate sau suferinte tacute, umor, cruzime si speranta – intr-o alternare de lumina si intuneric demna de marea pictura si acea vivacitate cinematografica a scenelor cu care ne-a obisnuit deja Guzel Iahina.
Combatantul fortelor civile de tineret Deev primeste misiunea de a forma un tren care sa transporte 500 de copii de la Kazan pana in Samarkandul mai indestulat.
Neinduratoarea politica a rechizitionarilor a ucis milioane de oameni, a pustiit sate, a destramat familii si a lasat fara adapost cohorte intregi de copii, care acum ratacesc flamanzi peste tot.
Noua Uniune Sovietica e un taram haotic, bantuit de o foamete crunta si inca zguduit de ultimele zvacniri ale Razboiului Civil.
Si nu direct, ci din perspectiva copiilor, din punctul lor de vedere, despre modul in care foametea le-a schimbat viata si psihologia, s-a reflectat in limbajul si in comunicarea lor.“ – Guzel Iahina Anul 1923. „Sub aceasta forma a aventurilor, o forma atragatoare, am incercat sa povestesc despre o tema foarte grea, tema foametei in masa
