Un sentiment Ramasita urmei mele in cuvint nu va spori ruina, nici nu va sterge praful de pe sabii. - Cornel Nistorescu.
Un spatiu si un timp poetic s-au nascut dintr-o calatorie si s-au incheiat odata cu ea, ca o viata redusa la un singur drum.
Citesc si recitesc aceasta productie lirica nocturna, marca Marius Marian Solea, si nu regasesc trenul.
Pentru o natura lirica, o noapte cu trenul este ca un plonjon in valurile memoriei, ca o meditatie la solitudinea lumii, ca o cutie cu metafore si obsesii, care se deschide pe muzica rotilor si curge ca si cum ar proiecta un destin. cite-un copil grabit isi va intoarce capul si va lovi cu batul oglinda in care se mai strimba cerul... doar graiul ei va mai musca urechea noptii si-o stea va cobori in lacuri la priveghi. iar timpla zarii nu va fi impinsa, nici neajuns, nici moarte nu va desolemniza momentul urcarii pe scara a pasarii cu aripile frinte si picurate cu ceara. va ridica pe miini doar pelerina sfisiata si-apoi cu alte pietre o va acoperi.
Un sentiment Ramasita urmei mele in cuvint nu va spori ruina, nici nu va sterge praful de pe sabii
