[…] Dincolo de valoarea ei literara, Viata ca o prada este, indiscutabil, un laborator. - Oana Soare.
Prin Viata ca o prada se incheie, un ciclu: dupa romanele unei lumi cu eroii sai speciali, avem, in final, si romanul autorului lor.
Nu intamplator, scrierea apare in 1977, dupa romanele din seria Morometilor: Morometii I si II , Delirul si Marele singuratic .
Asa cum am afirmat anterior, timpul "trairii" si timpul prezent al actiunii se confunda, astfel, cu timpul fictiunii.
Acest fapt este amplificat de cei doi "timpi" narativi in functie de care este ordonata scrierea: rememorarea evenimentelor biografice, in ordine mai mult sau mai putin cronologica, marcand un timp al "trairii" de odinioara intrerupta de scene desfasurate intr-un prezent al actiunii. - Oana Soare Romanul biografic a fost conceput sub forma unui atipic jurnal de creatie in care Viata se confunda cu literatura, dar Viata nu are alt scop decat acela de a fi transfigurata prin fictiune.
In acest sens, putem vorbi de o biografie spirituala reordonata retrospectiv, din perspectiva semnificatiei ei majore (scrierea romanului Morometii ), dublata de un roman eseistic, in sensul ca putinele (dar esentialele) elemente biografice selectate, sunt toate disecate, invaluite in meandrele interogative ale unui stil reflexiv pentru a li se descoperi resorturile si consecintele nebanuite.
Este un roman memorialistic sau un roman biografic si totodata, asa cum a observat critica inca de la aparitia scrierii, un foarte special jurnal de creatie. - Paul Georgescu Viata ca o prada este o scriere hibrid, aflata la intersectia dintre biografie si fictiune, una dintre cele mai reusite creatii din literatura romana.
Sigur ca eroul si naratorul nu pot fi confundati, intre ei intinzandu-se un mare spatiu al realizarii, dar un scriitor nu poate extinde asupra eroului sau o liniste pe care acesta n-a avut-o.
Daca eroul cartii trece prin intamplari extrem de dificile, cu o liniste interioara uneori de-a dreptul stupefianta, aceasta se intampla pentru ca el este in posesia unei ceritudini: vocatia sa literara. […] Ca Viata ca o prada constituie romanul unei vocatii scriitoricesti este indiscutabil; dar este tot atat de adevarat ca este si aventura unei constiinte - procesul formarii constiintei, iar aceasta se intreaba si ne intreaba: Cum traim? De ce traim astfel? Cum sa traim? Un mare scriitor - cu atat mai mult un scriitor national - nu se poate multumi sa ne povesteasca intamplari, fie ele si foarte interesante si adevarate pe deasupra, ci el incearca sa-si puna, si sa rezolve in felul sau, intrebarile esentiale ale existentei.
Dar, ce ciudat, desi iesim din aceasta carte cu un spor indubitabil de cunoastere, o parasim, chiar si la o a doua atenta lectura, cu noi perplexitati - si aceste noi tulburari sporesc valoarea artistica a cartii.
Scriitorul a simtit ca trebuie sa ne dea noua, cititorilor sai, anume explicatii, sa ne introduca in secretele unei opere atat de larg cunoscuta si recunoscuta - ceea ce si face. […] Dincolo de valoarea ei literara, Viata ca o prada este, indiscutabil, un laborator
