„Curtea imperiala a lui Franz Joseph – evolutia ei institutionala, functiunile sale in raport cu nevoia de a asigura indeplinirea obligatiilor monarhice, personajele (unele pitoresti) – merita de mult atentia istoricului.
Cartea de fata, care incepe prin a schita o zi din Viata lui Franz Joseph, ofera cititorului descrieri precise ale metabolismului discret al acestei societati, dar si anecdote savuroase acumulate in aproape trei sferturi de veac habsburgic.” (Mihai-Razvan Ungureanu).
In fond, stiau totul sau aflau totul despre arhiducesele si arhiducii excentrici, despre aventurile unora si ale altora, despre fobiile si obsesiile lor – multe in contrast cu rigorismul public, aproape victorian, al Vienei.
Gravitand in jurul familiei imperiale, pregatiti fiind in mod special pentru a-si oferi serviciile ori de cate ori se simtea nevoia, membrii Curtii si-au aparat cu gelozie pozitiile, reimprospatandu-si randurile prin proceduri de selectie cu totul aparte.
Curtea imperiala – aparent debordand de rafinament si gratie – constituia, in fapt, o societate inchisa, crispata de reguli fixe, agitata de intrigi personale si de zvonuri, cu propria menajerie de functionari aroganti, corupti si asociali.
Este un Univers in sine, care reproduce, la scara mica, arhitectura si elementele de rezistenta ale Imperiului, dar si defectele sale structurale, eterogenitatea etnica si culturala, clivajele economice si sociale central-europene. „Curtea imperiala a lui Franz Joseph – evolutia ei institutionala, functiunile sale in raport cu nevoia de a asigura indeplinirea obligatiilor monarhice, personajele (unele pitoresti) – merita de mult atentia istoricului
