&bdquo
Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atit de rara la scriitorii romani din Zilele noastre.
Filip Florian ii contrazice, blind.” (Radu Cosasu) &bdquo
In aceasta bijuterie romanesca, lucrata cu pasiune si migala de orfevrier, Filip Florian confirma ca este nu doar un scriitor de mare clasa, ci si unul extrem de exigent cu sine, deloc grabit si deloc orbit de lumina reflectoarelor.” (Carmen Musat) &bdquo
Stilist desavirsit, dispus sa riste noi formule romanesti, ambitios si pretentios cu ce scrie, dincolo de orice teribilism, moda sau compromis, dedicat literaturii adevarate, nu surogatelor, Filip Florian este un scriitor rar, iar Zilele regelui, un statement al artei sale.” (Marius Chivu).
Ca un tablou de Bruegel cel Batrin, Romania de dupa unirea Principatelor e o idila inselatoare.” (Tania Radu) &bdquo
Zilele regelui e o bijuterie de roman, tocmai azi, cind ni se spune foarte decis, de catre oameni inteligenti si cu haz, ca tinerii scriitori nu mai vor sa scrie capodopere.
Centrul de greutate e altundeva, in atmosfera si in detalii.
Restul e doar placerea fictiunii, care nu se sprijina neaparat pe portrete, in sensul clasic al cuvintului.
Pare sa fie un fel de ancora, caci mesajul nu e legat de istorie, ci de omenescul din ea.
Povestea se tine foarte aproape de cronologia unei felii de istorie, folosind-o strict ca pe o canava. &bdquo
Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atit de rara la scriitorii romani din Zilele noastre
